O altă cale de a ne trezi duhovniceşte este să avem lângă noi pe cineva care trăieşte în duh

O altă cale de a ne trezi duhovniceşte este să avem lângă noi pe cineva care trăieşte în duh. De exemplu, Sfântul meu protector. Îl am pe Sfântul Nicolae, că el tră­ieşte în Duhul Sfânt şi mă rog lui: „Sfinte Nicolae, roagă-te pentru mine!” Sau îi citesc acatistul.

Eu îl am pe Sfântul Siluan. Dacă citesc puţin din cuvintele Sfântului Siluan, ele se rostesc în gândul meu, eu le rostesc, fac lucrarea asta în cugetarea mea şi sunt atentă la ea. În felul acesta am ieşit de pe banda de autostradă pe care circulau ăia, ştiţi, care duc la iad, şi am intrat pe cea a Duhului Sfânt. Ai mult, în cuvintele Sfântului Siluan fiind Duhul Sfânt, mă lipsesc şi eu de El prin ele şi trăiesc în El…

Sunt situaţii în care nu ne putem ruga, în rugăciunea de acasă, nu ne putem aduna la rugăciune. Să apelăm atunci la ajutorul Sfinţilor noştri. Şi, mulţumim lui Dumnezeu, slavă lui Dumnezeu, că avem atâtea cărţi acum, cu vieţile şi cuvintele Sfinţilor noştri, pline de Duhul încât putem fiecare să ne găsim ajutorul potrivit vârstei şi situaţiei noastre. Să avem fiecare, la căpătâiul sau la colţişorul nostru de rugăciune, cărţi care ne încălzesc inima. Şi veţi vedea că acestei încălziri îi urmează o stare duhovnicească de bucurie, nădejde şi dor de rugăciune. Atunci să laşi cartea de o parte şi să te rogi, pentru că Părintele care te-a încălzit te ţine de mână şi te conduce în rugă­ciune şi se va ruga cu tine şi Domnul te va umple şi pe tine de pacea şi de bucuria Lui.

Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 27-28