O arătare a Maicii Domnului

Unei învățătoare, despre o arătare a Maicii Domnului

Îmi scrieți cu entuziasm cum vi s-a arătat Maica Domnului și cum v-ați îndreptat acum pe calea de nădejde a credinței. Fetița Dvs. zăcea cu febră puternică. Ați convocat un consiliu de doctori. Aceștia au examinat-o pe fată și s-au retras ca să se sfătuiască. Dvs. trăgeați cu urechea, înfiorată, la convorbirea lor. Unul dintre ei a spus că ar fi salvator dacă bolnava ar transpira. Ceilalți considerau că este prea tărziu.

De deznădejde, Dvs. vă frângeați mâinile și plângeați. Deasupra capului copilei atârna icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Până atunci priveați acea icoană mai mult ca pe o podoabă decât ca pe ceva de trebuință casei. Însă în acel ceas al deznădejdii ați îngenucheat dintr-o dată înaintea icoanei și cu glasul sugrumat de plâns, ați strigat către Născătoarea de Dumnezeu: „O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea. tu știi, Mamă a mamelor, cum e să ai un singur copil și să îl pierzi. Și tu L-ai văzut pe singurul tău copil pe cruce. Mă rog ție, milostivește-te de mine, păcătoasa, și ajută-mi. Numai la tine nădăjduiesc acum. S-a terminat cu nădejdea mea în oameni. Lumea întreagă nu mă poate să-mi ajute. Numai tu, tu, scumpă Născătoare de dumnezeu, poți dacă vrei. Oare o singură mamă amărâtă ai mângâiat tu? Mângăie-mă și pe mine. o, Sfântă Precistă!”

După îndelungă rugă și suspinare, ați privit la icoană – și ați văzut lacrimi în ochii Născătoarei de dumnezeu. La scurtă vreme după aceea v-ați dus la fiica dumneavoastră ș, iată, era tot o apă de transpirație. În dimineața următoare s-a ridicat și a mâncat, și în scurt timp s-a însănătoșit deplin.
Mulțumiri Sfintei Născătoare de Dumnezeu! Mulțuimiri și Dvs. pentru această înștiințare. Credința noastră este întemeiată pe experiență, nu pe cugetările și teoriile din capul propriu. Și pentru mine această trăire a Dvs. este deosebit de prețioasă.

La noi s-a întâmplat iarna trecută următorul lucru. Fetița unei văduve sărace s-a îmbolnăvit grav. O lună de zile nu a știut de ea, nici n-a scos vreun cuvânt. Toată nădejdea era deja pierdută. Și mama întristată începuse săm împrumute bani să cumpere lucruri de înmormântare. Într-o seară, ședea mama lângă patul fiicei sale și plângea încetișor. Dintr-o dată, fetița, fără să deschidă ochii, a deschis gura și a vorbit: „Nu plânge, mămico, mai bine du-mă mânine la Kaliște, și o să mă fac bine. Asta mi-a spus Mama mea din ceruri, care e aici, lângă mine!”
Mama, uimită, s-a cutremurat toată. A doua zi de dimineață a dus-o pe fetiță la mănăstirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Kaliște, și a adus-o acasă sănătoasă.

Dar numai două, sau trei, sau zece, sunt întâmplările de acest fel? Nu este număr, nici sfârșit arătărilor și facerilor de bine ale Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Serafim de Sarov, răposat acum aproape o sută de ani, mărturisea că Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în persoană de șase ori în viața lui. Și dacă tot acest acest popor tăcut, care privește toate aceste arătări cerești ca pe o taină scumpă și dulce a sa, ar deschide gura sa și ar spune ceea ce știe, pământul s-ar umple de mirare.

Credeți-mă: când omul ajunge să cunoască lucrările și arătările lumii cerești în viața noastră pământească, simte că a intrat în împărăția necuprinsă și necercetată a realității celei mai minunate. În acest întuneric (pentru ochii noștri trupești) poate intra sufetul nostru doar cu făcliile aprinse ale credinței și dragostei, după minunatul cuvât al Apostolului Pavel: „ca să locuiască Hristos prin credință în inimile voastre, ca întru dragoste fiind înrădăcinați și întemeiați, să puteți cunoaște împreună cu toți sfinții ce este lățimea și lunginea și adâncul și înălțimea” (Efeseni 3).

Iar Dvs. dați mulțumită lui Dumnezu și Maicii Domnului că v-a deschis vederea pentru împărăția duhovnicească, și n-o orbiți prin păcat și prin nepăsare.

Dumnezeu să vă fie totdeauna într-ajutor!