O istorioară despre ajutorul grabnic al Maicii Domnului
12:00, luni, 2 martie, 2015 | Cuvinte-cheie: alimente, Arhimandrit Ioanichie Balan, chilie, donatie, elevi, episcop, hrana, manastirea cernica, pilde ortodoxe, rasplata, rezerva, seminar
Episcopul Chesarie Păunescu povestea că prin anul 1934, când era director la Seminarul monahal din Mănăstirea Cernica, s-a întâmplat că în iarna aceea s-au terminat alimentele şi lemnele de foc la elevi. Nu mai aveau nici bani în casă, nici mănăstirea nu avea rezervă de lemne şi hrană.
– Ce să fac? spunea preasfinţitul. Nu găseam să împrumut de nicăieri, iar elevii sufereau. Atunci m-am dus la biserică, am căzut în genunchi la icoana Maicii Domnului şi am citit paraclisul ei cu lacrimi, cerându-i ajutorul în acea grea nevoie. Şi iată că Maica Domnului nu ne-a lăsat. A doua zi dimineaţă a venit din Bucureşti la Mănăstirea Cernica, o doamnă credincioasă şi a întrebat:
– Cine este directorul Seminarului?
– Arhimandritul Chesarie Păunescu, i s-a răspuns.
– Şi unde este chilia lui?
– În incinta mănăstirii, la etaj.
Numai ce mă pomenesc cu o doamnă la uşă.
– Părinte director, am auzit că nu aveţi cu ce întreţine Seminarul. Iată, vă donez din munca mea 5000 lei, să procuraţi pentru elevi tot ce aveţi nevoie.
– Bine, soră! Dumnezeu şi Maica Domnului să vă răsplătească! Dar spuneţi-mi numele, să vă facem un pomelnic pentru familie.
– Nu, părinte, nu trebuie. Ştie Dumnezeu numele meu şi de ce am eu nevoie.
Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare duhovniceşti, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 96-97