O struţocămilă: „Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”

Aflu cu stupefacţia despre apariţia în RM a unei noi structuri birocratice bisericeşti: Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit.

Desigur, după o agonie care durează de prea mulţi ani, în Mitropolia Basarabiei a apărut schisma! În 17 ianuarie curent, Ministerul Justiţiei a înregistrat „Cultul religios Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”, iar de acest lucru, se pare, nu e deloc străin parohul bisericii cu hramul Sfîntei Teodora de la Sihla, din Chişinău, părintele Ioan Ciuntu, ocazie cu care Mitropolia Basarabiei a început o anchetă pentru clarifica acest lucru. Biserica menţionată este sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei.

Interesant cu cine va fi în comuniune şi dacă va fi vreodată în sobornicitate cu vreo altă biserică această pretinsă Mitropolie a Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit, dar personal – ca simplu observator al vieţii religioase din spaţiul românesc – calific această abatere de natură schismatică, ca fiind deosebit de gravă,  cu consecinţe aproape imposibil de imaginat.

Biserica din actuala RM are de înfruntat mai multe probleme de primă importanţă, care planează de mai bine de două decenii:

– definirea ei ca „biserică naţională” sau „biserică locală”;

– chestiunea identificării prin limbă, într-un dialog complex cu straturile sociale multietnice ale RM;

– înfruntarea problemei migraţiei masive;

–  asistenţa religioasă a copiilor, care cresc fără părinţi (doar cu bunii), a celor rămaşi orfani etc.;

– oferta bisericii în confruntarea soft cu mass-media, societatea de consum, globalizarea;

– învăţămîntul religios mediu şi superior;

–  înfruntarea mizantropiei şi a apatiei în rîndul celor care pleacă din biserică;

– lipsa unei platforme de dialog interconfesional;

– voinţa expresă spre unificarea bisericii ortodoxe, în contrast flagrant cu situaţia tocmai semnalată;

– etc.

Date fiind aceste problematici cu adevărat spinoase, delicate, şi care necesită multă pricepere, înţelepciune, delicateţe şi profesionalism pentru a fi depăşite, de unde mai apar aceste energii suplimentare, destructive în fond, pentru a crea noi structuri organizatorice, schisme, rătăciri confesionale?

Mai cred, că ne-am îndepărtat deja prea mult, şi de prea multă vreme de adevărata credinţă, înnămolindu-ne în teologii, birocraţie şi structuri financiar-organizatorice, astfel încît Hristos aproape că a devenit nevăzut în desimea pădurii acesteia. Dar cu adevărat contează numai Dumnezeu, care este VIU, în mijlocul nostru şi nedespărţit de firea noastră, oricît de tulburată, anesteziată de contemporaneitate…Oare cei care fac şi desfac astfel de idei, proiecte – cum e cea a înfiinţării unei struţocămile, ca Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit, s-au gîndit şi la Hristos, la cum ar reacţiona EL, dacă şi-ar îndrepta privirea spre aceştia?! Iată o întrebare, care mie cel puţin, nu va da linişte încă multă vreme…

Vladimir Bulat

http://manastiri-basarabene.over-blog.com/