Odovania Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului

Pe s.v. 13 august / s.n. 26 august sărbătorim odovania praznicului Schimbării la Față a Mântuitorului.

Astăzi să vedem strălucind pe muntele inimii pe Cel Ce în Tabor Şi-a descoperit veşmântul smereniei şi Şi-a arătat razele slavei Sale necuprinse. Astăzi să vedem în oglinda sufletului pe Cel Ce are stăpânire peste viaţă şi peste moarte şi poate să strice toată legătura vrăjmaşului, înălţându-ne pe noi la cele cereşti. Astăzi să lăsăm norul minţii străpuns de raza Duhului şi gânduri de înţelepciune vor ploua în pământul inimii. Astăzi cununa laudelor să împletim Celui Ce pentru noi a luat cunună de spini şi a smuls spinii patimilor de pe căile inimii noastre, ca să ne dea trecere netulburată spre izvorul virtuţilor. Astăzi cu cântări şi psalmi să întâmpinăm pe Împăratul Cel veşnic şi către Dânsul să strigăm: Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ca Un Soare al dreptăţii ai strălucit pe muntele Tabor, descoperind ucenicilor Dumnezeirea Ta, luminează şi cerul minţii noastre cu razele înţelepciunii Tale şi împacă viaţa noastră cea tulburată, călăuzindu-ne pe calea mântuirii cu mâna Ta cea tare. Pace lumii dăruieşte şi la înălţimea pocăinţei ne cheamă pe toţi, cei ce am alunecat în păcat, cu sabia rugăciunii Tale ne întrarmează în lupta cea duhovnicească şi ne arată biruitori asupra patimilor. Cu dulceaţa rugăciunii smerite hrăneşte sufletele noastre şi închide porţile minţii şi simţurilor noastre dinspre cugetele cele rele, ca să strălucească întru noi totdeauna legătura gândurilor dumnezeieşti. Slavă Ţie, Mântuitorule, Cel Ce pe toţi chemi din groapa patimilor pe muntele vieţuirii îngereşti !

Odovania — se numeşte sfârşitul, dezlegarea sau încheirea sărbătorii (a unui praznic împărătesc); începând de prin sec.IV, Biserica a stabilit obiceiul ca praznicele împărăteşti şi chiar ale unor sfinţi să fie sărbătorite într-un chip mai deosebit. De aceea, pentru pregătirea sufletească a credincioşilor, aceste sărbători sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare, numit pre-serbare sau înainte-prăznuire, iar după ziua stabilită a sărbătorii să fie şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire; ziua cea dintâi a înainte-serbării este începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania (otdania), adică sfârşitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii. În toată perioada pre-serbării şi a după-serbării, pe lângă slujba sărbătorii respective se adaugă cântări, rugăciuni şi lecturi în legătură cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca şi în ziua întâi a praznicului. Durata pre-serbării şi a după-serbării praznicelor împărăteşti variază după importanţa şi poziţia pe care o au în cadrul anului bisericesc (aşa cum se arată în Minee, Triod şi Penticostar). Astfel, pre-serbarea Naşterii Domnului ţine 5 zile, începând de la 20 decembrie/3 ianuarie, iar după-serbarea Naşterii ţine 6 zile, sfarşindu-se la 31 decembrie, 7 ianuarie, când este odovania praznicului. Odovania învierii este cea mai lungă, ea se face în a şasea săptămână după Paşti; Schimbarea la Faţă (6 august/ 19 august) are odovania la 13 august/ 26 august; Adormirea Maicii Domnului (15 august/28 august) are odovania la 23 august/4 septembrie ş.a.m.d.

ganduridinortodoxie.ro