„Oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța…” Duminica Vameşului şi a Fariseului la Mănăstirea Suruceni

„Dacă veniți în biserică faceți‐o pentru Dumnezeu! Nu stați ca fariseii, nu vă comparați cu cel pe care‐l socotiți păcătos, poate cel păcătos e mai bun decât tine! Ci asemenea vameşului, bateți‐vă cu pumnul în piept şi strigați din sinea voastră: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.” (Pr. Gheorghe Calciu)

Duminica Vameșului și a Fariseului a reunit în rugăciune obștea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți să participe la Sfânta Liturghie. Această Duminică marchează, din punct de vedere liturgic, începutul uneia dintre cele mai frumoase perioade ale anului bisericesc – Triodul. Debutul perioadei Triodului ne reașază în starea de trezvie duhovnicească, pregătindu-ne pentru începerea Postului Mare cu bună rânduială, pentru ca lupta împotriva păcatelor să ne fie una cu izbândă. Această perioadă cuprinde cele patruzeci de zile ale Postului Mare, precedate de cele trei săptămâni pregătitoare, și culminează cu Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Primele două Duminici ale acestei perioade așază înaintea noastră două pilde deosebit de semnificative pentru urcușul duhovnicesc pe care îl începem: Pilda Vameșului și a Fariseului (Lc 18, 10–14) și Pilda Fiului risipitor (Lc 15, 11–32).

Cheia de înțelegere a parabolei rânduite pentru această Duminică o aflăm chiar din cuvintele Sfintei Evanghelii, unde ni se spune că Domnul Hristos a rostit această pildă „către unii care se credeau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți” (Luca 18, 9).

Despre această atitudine, a îndreptățirii de sine și a mândriei, Sfântul Iustin Popovici ne spune: „Mândria este dumnezeul acestei lumi! Cuvinte înfricoșătoare, dar adevărate. Astfel, Duminica de astăzi ne dă învățătura, învățătura nemuririi, ne dăruiește învierea care ne înviază din toți morții. Cine este învățătorul nostru? Vameșul pocăit. Iată învățătorul, îndrumătorul nostru în Marele Post care se află înaintea noastră. Ne arată calea prin pulberea păcatelor și a ispitelor și ne călăuzește spre Hristos Cel Înviat, el, smeritul vameș pocăit, el, care prin strigăte disperate și suspine a grăit întru sine înaintea tuturor lumilor, înaintea lui Dumnezeu: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!»”

Parabola acestei Duminici ne arată calea pe care suntem chemați să o urmăm nu doar în perioada Triodului, ci de-a lungul întregii noastre vieți. Nu poate exista dragoste adevărată de Dumnezeu fără iubire de oameni, iar faptele bune, lipsite de smerenie, rămân fără plată cerească. Despre această lucrare lăuntrică esențială a sufletului vorbește și Monahul Moise Aghioritul, care spune: „Piatra de temelie a vieţii duhovniceşti este nebiruita smerită cugetare, iar rădăcina tulburării, dezechilibrului, derutei, stresului şi a multor rele este mândria. În ziua de astăzi, smerenia este socotită de mulţi o slăbiciune. Lăudăroşenia, trufia, egoismul, individualismul, mândria iau avânt şi sunt la putere. Au umflat minţile oamenilor. Lăudăroşenia nemăsurată i-a făcut absurzi, închipuiţi, autoritari, dominatori, abuzivi, profanatori, hulitori şi necinstitori. Dar marele pariu şi marea reuşită nu sunt atât explorarea universului şi descoperirea tainelor lui, cât adâncirea în noi înşine şi descoperirea sinelui nostru necunoscut. Marea biruinţă este cunoaşterea şi cucerirea propriului sine prin smerita cugetare, ca să ne facem cetăţeni cereşti, şi nu cosmopoliţi.”

Perioada Triodului trebuie să fie un exercițiu de cunoaștere de sine, un exercițiu al smeritei cugetări, în care omul este chemat să renunțe la îndreptățirea de sine și să-și recunoască neputința înaintea lui Dumnezeu. Numai lepădând mândria, care ne închide în autosuficiență, și asumând smerenia vameșului, ce deschide inima spre mila dumnezeiască, putem porni cu adevărat pe calea vindecării lăuntrice. Acest urcuș duhovnicesc luminează chipul lui Dumnezeu din sufletul nostru și ne pregătește să întâmpinăm, cu inimă curățită, bucuria Învierii lui Hristos, devenind astfel părtași ai vieții celei noi pe care El o dăruiește lumii.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/