Originea, natura și sensul pandemiei actuale (Jean-Claude Larchet, interviu)

16:33, marți, 23 iunie, 2020 | Cuvinte-cheie: interviu, jean claude larchet, natura și sensul pandemiei, Originea, pandemie

J. C. Larchet, sunteți unul dintre primii care ați avut o reflecție teologică despre boală, suferință, medicină. Cartea dvs. ”Teologia bolii”, apărută în 1991, a fost tradusă în numeroase limbi și în legătură cu epidemia de covid-19, va apărea în viitor traducerea ei în japoneză. Ați publicat și o reflecție despre suferință: ”Dumnezeu nu dorește suferința oamenilor”, care și ea a apărut în diferite țări.

Mai întâi de toate, care este părerea dvs. generală privind epidemia cu care ne confruntăm acum?

Nu sunt mirat: de milenii se produc două mari epidemii într–un secol șimulte alte epidemii de mai mică importanță. Frecvența lor crește totuși din ce în ce mai mult și concentrarea populației în civilizația noastră urbană, circulația favorizată de mondializare, ca și multiplele mijloace de transport rapide le-au trasformat cu ușurință în pandemii.

Actuala epidemie era deci previzibilă și afost anunțată de epidemiologi care nu s-au îndoit de venirea sa, neanticipând decât momentul și forma în care va apărea.

Ceea ce este surprinzător este faptul că anumite state nu s-au pregătit pentru ea (Italia, Spania, chiar și Franța), nu au pregătit personalul medical, structurile spitalicești și materialele necesare pentru a se confrunta cu acest flagel; au lăsat să se degradeze spitalul și să fie externalizată (în China, ca și în celelalte țări) producția de medicamente, care lipsește acum crunt.

Bolile sunt omniprezente în istoria umanității și nu e om care să nu se confrunte cu ele în cursul vieții sale. Epidemiile sunt, simplu vorbind, boli care sunt deosebit de contagioase și se răspândesc rapid la o parte importantă de populație. Caracteristica covid-19 este că el afectează grav sistemul respirator al persoanelor vârstnice sau fragilizate de alte patologii și că are un grad ridicat de contagiozitate, care saturează rapid sistemele de ATI printr-un număr mare de persoane atinse de boală simultan într-un interval scurt de timp.

Bisericile ortodoxe au reacționat în etape, cu viteze și în forme diferite. Cum vedeți acest fapt?

Trebuie spus că diferite țări nu au fost atinse de epidemie în același timp și nici în aceeași măsură și fiecare Biserică locală și a adaptat reacția la evoluția bolii și la măsurile luate de state.

În țările cele mai afectate, decizia de a opri slujbele a fost luată rapid, doar la câteva zile distanță. Neprevăzând o astfel de oprire ca imediată, anumite Biserici (ca cea Rusă) au luat măsuri de a opri contaminarea posibilă în cadrul slujbelor liturgice sau al acordării Sfintelor Taine; astăzi ele sunt constrânse să ceară credincioșilor să nu mai vină la biserică.

Aceste măsuri diferite au suscitat discuții și chiar polemici din partea clerului, a comunităților monahale, a credincioșilor, a teologilor….

Un prim subiect de polemică a fost decizia anumitor Biserici de a modifica modalitățile de împărtășire euharistică.

Referitor la aceasta, trebuie să facem distincția dintre două lucruri: cele doar legate de împărtășire și împărtășirea propriu–zisă.

Poate exista un risc de contaminare prin cele legate de împărtășire: pânza cu care sunt șterse buzele celui care se împărtășește (cum se petrec

faptele în anumite parohii rusești) sau când se bea, după împărtășire, cum este obiceiul tot în Biserica Rusă, ”zapivka” (amestec de apă și vin) din aceleași păhărele. Din această cauză în primul caz s–a decis folosirea de șervețele de hârtie iar în cel de-al doilea de pahare de unică folosință (ambele fiind arse apoi), fapt care nu suscită nici o obiecție.

În ceea ce privește Împărtășania însăși, mai multe Biserici au renunțat la modalitatea tradițională de a o face, care este de a o introduce cu Sfânta linguriță în gură.

Unele Biserici au trecut la vărsarea direct în gura larg deschisă a conținutului, păstrând o distanță față de ea, altele – precum Biserica Rusă –

au propus să dezinfecteze lingurița în alcool între două împărtășiri sau să folosească lingurițe de unică folosință care erau apoi arse. Cred că nici o Biserică nu presupune că Trupul și Sângele lui Hristos, despre care toate rugăciunile de dinainte și de după împărtășire amintesc că sunt date ”pentru sănătatea sufletului și a trupului”, ar fi prin ele însele un factor de contaminare (nu găsim această idee decât într-un singur articol – devenit viral pe internet, de aceea îl și citez – al arhimandritului Chiril Hovurun, care este o sumă de erezii). Dar îndoielile se leagă de lingurița însăși și aceasta suscită o dezbatere, unii considerând că ea atingându-se de Trupul și Sângele lui Hristos este dezinfectată și protejată de Acestea.

Cei din urmă subliniază că preoții, în marile biserici în care în mod inevitabil printre credincioși se află și bolnavi de toate felurile, consumă la sfârșitul Liturghiei Sfintele Daruri fără să fi contractat vreo boală. Ei mai subliniază că, în timpul marilor epidemii din trecut, preoții au împărtășit credincioși contaminați fără a fi ei înșiși contaminați.

Privitor la acest ultim punct, nu am o informație sigură din documente istorice. Din contra, comentariul pe care sfântul Nicodim Aghioritul (care a trăit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea), în al său ”Pidalion” (culegere de canoane ale Bisericii Ortodoxe și comentarii pe seama lor) îl face la canonul 28 al celui de al VI-lea Sinod Ecumenic admite că ”preoții pot face vreo modificare în vreme de ciumă” în modul de a acorda împărtășania celor bolnavi ”punând Pâine sfințită în vreun vas sfânt, ca muribunzii și bolnavii să poată să ia cu lingurițe sau ceva similar”,”vasul și lingurițele trebuind să fie apoi puse în oțet și oțetul vărsat într–un puț de adâncime sau ceva similar, mai sigur și canonic”. Asta presupune că în vremea sa (și probabil de dinainte) era admis ca să fie dată Împărtășania cu mai multe vase și lingurițe și ca acestea apoi să fie dezinfectate (oțetul având, prin gradul său de alcool și aciditatea sa, proprietăți antiseptice și antifungice – care, în paranteză fiind spus, ar fi total insuficiente în cazul covid-19). Pe acest text, citat chiar într-un manual de referință al marelui liturgist rus din secolul al XIX-

lea, S.V. Bulgakov, a sprijinit Biserica Rusă măsurile amintite.

Interviul integral îl puteți citi deschizând fișierul PDF