Păcatul judecării preoţilor

Daca este asa de grav pentru mantuirea sufletelor noastre sa osandim pe cei de o masura cu noi, cu atat este mai pierzator pentru noi sa osandim pe mai marii nostri, adica pe preoti, parintii nostri duhovnicesti. Ei sunt slujitorii Imparatului Ceresc. Ei stau in fata dumnezeiescului pristol in sfanta biserica. Ei sunt savarsitorii Sfintelor Taine. Ei aduc lui Dumnezeu preacinstita jertfa cea nesangeroasa.

Prin ei ni se trimite cea mai mare mila a lui Dumnezeu – mantuitorul har. Ei ridica maini rugatoare nu numai pentru mantuirea lor, ci si pentru mantuirea intregului popor bine credincios. Ei sunt intermediarii nostri la Dumnezeu. Cu ce mare vina ne incarcam daca ii osandim! Sfantul Ioan Gura de Aur, pretinzand credinciosilor, arata, pe de o parte, cat de mare insemnatate pentru viata duhovniceasca a crestinilor are cinstirea datorata preotilor si, pe de alta parte, cat este de grava osandirea pastorilor duhovnicesti. El invata:”Cel ce cinsteste pe preot va cinsti si pe Dumnezeu, iar cel ce a inceput sa dispretuiasca pe preot, treptat, va ajunge sa-L jigneasca si pe Dumnezeu.Cand evreii L-au jignit pe alesul lui Dumnezeu, Samuel, Dumnezeu a spus: Nu pe tine te-a lepadat, ci pe Mine M-au lepadat(I Regi 8 ,7).

Iar Apostolilor Sai, Hristos le-a spus: Cine va primeste pe voi, pe Mine ma primeste (Mt.10, 40)”. Amintind ca in Sfanta Scriptura este porunca clara sa cinstim pe preotii lui Dumnezeu (Numeri 18, 8), Sfantul Ioan Gura de Aur continua:”Iudeii au inceput sa dispretuiasca pe Dumnezeu pentru ca au trecut cu vederea pe Moise…Cine venereaza pe preot va avea si mai multa veneratie fata de Dumnezeu. Si daca preotul ar fi necurat, Dumnezeu, vazand ca tu, din veneratie pentru El, il cinstesti chiar si asa, nevrednic de cinste, Dumnezeu Insusi iti va rasplati… Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise, spune El; Deci toate cate va vor zice voua faceti-le , paziti-le;dar dupa faptele lor nu faceti (Mt.23, 2-3)”
„Oare tu nu stii – intreaba mai apoi Sfantul Ioan Gura de Aur – ce e preotul?El e ingerul lui Dumnezeu.

Oare graieste ceva de la sine? Daca tu il dispretuiesti, il dispretuiesti nu pe el, ci pe Dumnezeu care l-a uns. Dar de unde, vei spune, e cunoscut ca Dumnezeu l-a uns pe el? Dar daca nu esti convins de aceasta, desarta este nadejdea ta. Daca Dumnezeu nu savarseste ceva prin el, atunci nici tu nu ai botezul, nici cu Sfintele Taine nu te cumineci, nici blagoslovenie nu primesti si, prin urmare, tu nu esti crestin. Dumnezeu… lucreaza pentru mantuirea poporului prin toti preotii, chiar daca ei se arata nevrednici. Daca El a vorbit poporului prin magarita lui Valaam, care era om necurat, cu atat mai mult va vorbi prin preot.Ce nu face Dumnezeu pentru mantuirea noastra?!…Prin ce nu lucreaza!Daca El a lucrat prin Iuda si prin unii prooroci despre care spune: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine, cei ce lucrati faradelegea (Mt.7, 23), dandu-le putere sa izgoneasca duhurile rele, cu atat mai mult va lucra prin preoti.

Cand incepem sa examinam, viata celor care ne conduc, atunci dorim singuri sa fim unsi ca invatatori si, in acest fel, se deformeaza toate”.
Aici Sfantul Ioan Gura de Aur aduce o clauza importanta:

„Pe cel ce propovaduieste nedreptatea, adica invatatura cea eretica, sa nu-l ascultati, chiar daca ar fi si inger;dar daca cineva propovaduieste dreapta invatatura, sa luati atunci aminte, nu la viata lui, ci la cuvintele lui…Dar de ce, vei spune, imi vorbeste mie, iar el nu implineste?Nu el insusi iti vorbeste – lamureste marele propovaduitor – , tie iti porunceste Hristos…Dar preotul, vei spune, trebuie sa fie mai bun decat mine…Ei bine, daca el nu e mai bun decat tine, de ce trebuie, spune-mi, sa te pagubesti chiar pe tine?…Spune-mi, cine era mai rau decat vamesul? E adevarat ca el era si vames, si vinovat de multe fapte rele, si totusi pentru fariseu a fost indeajuns sa spuna numai: Nu sunt ca vamesul acesta (Luca 18, 11), ca sa piarda toate. Daca tu spui despre preot:<>, nu pierzi si tu toate?

Sunt nevoit sa spun aceasta…nu pentru ca ma ingrijesc de preot, ci pentru ca ma tem pentru voi, sa nu va pierdeti virtutile voatsre cu asemenea lauda de sine si osandire a altora…

El, preotul, nu era bun?! Dar, spune-mi mie, are aceasta vreo insemnatate? Oare si cel bun iti daruieste de la sine bunatatile cele de sus?(Harul lui Dumnezeu prin Sfinetel Taine) Nu! Totul este dupa credinta ta;nici cel drept nu-ti va aduce vreun folos daca tu esti necredincios, nici cel necurat nu te va atinge cu ceva daca tu esti necredincios…Darurile lui Dumnezeu nu atarna de virtutea preoteasca, totul provine din har.Lucrul preotului este numai sa-si deschida gura, si totul savarseste Dumnezeu;preotul savarseste numai partea vazuta a lucrurilor”.

Aici Sfantul Ioan Gura de Aur ne pune in fata o pilda din Evanghelie.”Aminteste-ti – spune el – care era distanta dintre Ioan Botezatorul si Mantuitorul Iisus. Ioan este om si Iisus Hristos – Dumnezeu.Si totusi, prin botezul savarsit de Ioan, in ciuda acestei distante, vedem coborand asupra lui Iisus pe Duhul Sfant, pe care Ioan nu-L avea.

Minunat este ca Duhul Sfant nu a coborat inainte sa fie savarsit botezul de catre Ioan.De ce?Oare Ioan a facut astfel, ca Duhul Sfant sa se pogoare? Nu, venirea Sfantului Duh nu atarna de voia omeneasca. Ioan a savarsit numai partea cea vazuta a lucrurilor, iar Dumnezeu a trimis Duhul Sfant.

Dar de ce s-a intamplat asa? Ca sa stii ca preotul savarseste numai actele cele vazute.Si Dumnezeu este acela care trimite Harul Duhului Sfant.
Daca trimiterea harului asupra credinciosilor ar fi atarnat de vrednicia preotilor, atunci toti crestinii care au pastori nevrednici ar fi lipsiti de El.Dar Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste clar ca Dumnezeu trimite harul Sau si prin pastorii cei nevrednici, ca sa nu ramana pagubiti cei ce inseteaza dupa mantuire.

Dar de aceasta mantuire se lipsesc ei insisi crestinii cei neintelepti, care-si osandesc pastorii.Preotul cel nevrednic nu este piedica la pogorarea harului lui Dumnezeu peste credicnciosi.Dar pacatul osandirii este piedica hotarata pentru primirea acestui har.De aceea, cel care ia aminte la mantuirea sa nu trebuie sa-si osandeasca pastorii duhovnicesti, oricum ar fi ei, afara numai cazul cand au cazut in eres.
Sfantul Anastasie Sinaitul, vorbind in general impotriva osandirii aproapelui, face si un indemn mai aparte – ca mirenii sa nu-si ingaduie a osandi pe preoti. El sfatuieste pe mireni sa nu spuna despre pastorii lor:”E un pacatos si se apropie sa savarseasca Sfintele Taine;pentru aceasta nu pogoara peste el Harul Sfantului Duh.”

„Daca cel sfintit este pacatos si cu constiinta necurata indrazneste sa slujeasca in Sfantul Altar, el singur va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru sine insusi. Dar, pentru pacatosenia lui, Dumnezeu nu face nelucratoare Sfintele Taine savarsite de catre el. Dar tu vei intreba – spune Sfantul Anastasie Sinaitul – Se intelege ca este supus, dar nu aceasta e treaba ta, ca sa-l judeci si sa-l cercetezi.Aceasta este treaba lui Dumnezeu ori treaba celui asezat de Dumnezeu Preasfintit Episcop.”

Sfatuind pe credinciosi sa se apropie de Sfintele Taine cu frica lui Dumnezeu si cu constiinta curata, Sfantul Anastasie adauga:”Daca insusi ingerul lui Dumnezeu ti-ar aduce Sfanta cea fara de sange Jertfa, iar tu te impartasesti din mainile lui…nevrednic fiind, atunci nici ingerul nu te-ar curata de pacatul tau. Iuda a primit chiar de la Hristos Preacinstitul Lui Trup, dar s-a impartasit nevrednic si, pentru aceasta, satana a intrat in el.”
De aici se vede limpede ca primirea Harului prin Sfintele Taine atarna exclusiv de starea sufletului celui care le primeste. Cel care, pregatindu-se de Sfanta Impartasanie, in afara de alte pacate ale sale isi ingaduie sa osandeasca pe slujitorii lui Dumnezeu, arata ca se apropie de Sfantul Potir cu nevrednicie.Cui face el atunci carare in sufletul sau prin nevrednicia sa? Pe cine ingaduie in sanctuarul inimii sale osandind pe preoti? Nu primeste, oare, pe satana in locul Mantuitorului Hristos?…

Oricat de pacatos ar fi preotul, Taina savarsita de catre el e mantuitoare pentru noi, pentru ca el nu o savarseste cu puterea sa, ci cu puterea Harului lui Dumnezeu, data lui prin hirotonie.

Arhimandrit Serafim Alexiev

http://cristiboss56.blogratuit.ro