Părinte Sofiane, Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Bunul Dumnezeu m-a învrednicit să mă aflu pe 7 octombrie 2016 într-un colţ de rai, sărbătorind Paştele în plină toamnă.

În ajun, părintele Mihail Bortă, membru activ al asociaţiei obşteşti „Noua Galilee” m-a invitat să particip, alături de preotul din satul Cuconeştii Noi, părintele Vadim Axenti, la slujba de sfinţire a Memorialului „Arhimandrit Sofian Boghiu”, parte a Centrului cultural-istoric „Cuconeștii Vechi”, amplasat pe teritoriul unde cu ani în urmă era satul de baştină a părintelui Sofian Boghiu.

După căderea cortinei de fier, părintele Sofian obişnuia să vină la locul unde fusese satul său natal, şi să stea pe o stâncă de pe malul Prutului, privind în depărtare, cufundat în amintiri şi rugăciune. Pe acea lespede de piatră a şi fost construit foișorul părintelui Sofian.

Am acceptat cu drag, şi în zorii zilei de 7 octombrie am pornit la drum. Binecuvântările nu au întârziat să vină – fiind încă în drum spre Cuconeştii Vechi – „fostul” sat unde erau preconizate serbările, părintele Mihail a început să primească apeluri, unul mai îmbucurător decât altul. Ne spuneau că au sosit monahii de la Sfântă Mănăstire Putna, şi că suntem aşteptaţi cu drag.

Acceleratorul Daciei Logan este împins în podea, dar ce poţi scoate dintr-un motor 1,4 gaz? Totuşi, am ajuns ca pe aripile vântului, fără nicio primejdie. Puţin după 12.00 suntem pe loc, pentru a fi întâmpinaţi de copilaşi curaţi ca îngerii, în port naţional, cu pâine şi sare, şi cu salutul „Bun venit la baştina părintelui Sofian!” Am să revin la această salutare. Am gustat cu reverenţă din darurile ospitalităţii sătenilor din Cuconeştii Noi – satul în care fusese mutaţi aproape toţi locuitorii inundatului Cuconeştii Vechi, şi i-am îmbrăţişat cu drag pe monahii de la vechea Putna. Spun fără exagerări, mi s-au umezit ochii de duioşie, încât l-am simţit pe bătrânul Ştefan venit împreună cu aceşti purtători ai ascezei străbune.

Acolo, pe înaltul mal al bătrânului Prut, scumpul meu Prut, cunoscut din fragedă copilărie, mi s-a părut altfel. În primul rând, pentru că este altfel – la Cahul, unde m-am născut şi am copilărit, Prutul este îngust, rapid, şi tulbure. Tulbure îmi sunt şi amintirile – Prutul copilăriei mele este râul care desparte două neamuri străine şi ostile, însă aici, la Cuconeştii Vechi, bătrânul Prut este larg şi senin. Nu se observă cursul apei – timpul parcă se opreşte, şi prezenţa în rugăciune frăţească a monahilor putneni emană căldură şi intră în contrast izbitor cu amintirile copilăriei intoxicate de ideologie socialist-comunistă.

Este o zi de Paşti! Am spus că voi reveni la salutul copiilor de care am fost întâmpinaţi. Copiii au repetat salutul, adresându-se către fiecare oaspete. Şi de câteva ori în urechile mele au răsunat vocile lor: „Bun venit la PAŞTELE părintelui Sofian!” Doar după ce am auzit salutul de trei sau mai multe ori, mi-am dat seama că ei spun „baştina”, nu „Paştele”, însă acest „Paştele” mi s-a părut atât de armonios şi firesc în acel context, încât ţin să spun – e un Paște adevărat, chiar şi în plină toamnă!

Părintele Sofian este chipul blândeţii şi al evlaviei, despre care nu poţi vorbi la trecut – doar la prezent. În primul rând, pentru că el este, şi în al doilea, pentru că el este aici cu noi. Am avut senzaţia prezenţei vii ai acestui stâlp al credinţei şi al dragostei de Dumnezeu şi de neam. Acolo, pe malul stâncos al Prutului străbun, îmi dădeam seama a mia oară, că nici un zid, nicio cortină de fier, nicio sârmă ghimpată, nici un râu, nici un munte – nimic nu poate despărţi un neam, o credinţă, un suflet. Poate dezbina doar ura, iar dragostea şi credinţa constituie adezivul care ne uneşte în mod inevitabil, chiar şi peste secole. Nădejdea, al treilea element, persistă, pentru că este încălzită de dragoste eternă.

După ce ne-am desfătat auzul de cântările copilaşilor – însoţite de corul de îngeri care răsuna în inimile fiecăruia dintre noi – domnul Ion Bortă, tatăl părintelui Mihail şi unul dintre fondatorii asociaţiei Noua Galilee, ne-a invitat să vedem locul unde a fost biserica Sf. Arhanghel Mihail din Cuconeştii Vechi, în care a fost botezat părintele Sofian. Am fost conduşi şi spre cimitirul satului, unde au fost înmormântaţi înaintaşii cuviosului Sofian şi ai acestor oameni de bună  credinţă care au dat dovadă de atâta abnegaţie, îngrijindu-se de renaşterea vechii vetre ai satului.

La locul vechiului cimitir am fost întâmpinat de o troiţă frumoasă, zidită cu osteneala domnului Ion Bortă şi a celor pe care el a reuşit să-i molipsească de entuziasmul renaşterii vetrei satului. De câţiva ani aici se adună sătenii, în frunte cu preotul paroh, şi săvârşesc parastasul în memoria străbunilor plecaţi în veşnicie.

Cântarea s-a născut firesc – cu toţii într-un glas, fără să ne fi înţeles între noi în prealabil, am cântat „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”.

Părinte Sofiane, Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Preot Constantin Cojocaru