Părintele Vasile Ţepordei (1908-2002)

Născut la 5 februarie 1908, în Cârpeşti, jud. Cahul.  Studii la Seminarul teologic (1921-1929) şi la Facultatea de Teologie din Chişinău (1929 -1933); Seminarul Pedagogic Universitar din Iaşi, cu examen de capacitate pentru Religie în 1937.  Profesor de Religie la diferite licee din Chişinău (1935-1940 şi 1941 – 1944: “Industrial”, Alexandru Donici”, “Regina Maria”, “Regina Elisabeta”, “Regele Ferdinand”) şi din Bucureşti (1940-1941 şi 1944-1948 “şcoala normală de Menaj”, Liceele “, Bălaşa Brâncoveanu” şi “Regina Maria”).

Preot (1939), iconom (1942), iconom stavrofor (1947).  Arestat în septembrie 1948, în 1949 judecat de un tribunal militar sovietic la Constanţa şi condamnat la 25 de ani muncă silnică; a executat 8 ani din ea în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar. Eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica “Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966).

Pentru faptul că a fost redactor la ziarul «Raza», Vasile Ţepordei a fost deportat în gulagul de la Inta, unde s-a aflat ani grei.Răsfoiesc prin arhive şi găsesc următoarele: «Vasile Ţepordei, care a fost şi el preocupat mult timp de istoria deportării din 13 iunie 1941, considera că în acea noapte de tristă amintire din Basarabia au fost deportaţi 300 de mii de suflete şi că în 23-24 iunie trecut (anul 1941) urmau sa fie ridicate alte sute de mii, ca în 5 loturi să se lichideze moldovenii din Basarabia. Si dacă nu izbucnea războiul, planul s-ar fi executat întocmai şi azi am fi avut o Basarabie pustie de tot ce-i suflet românesc».Îsi revede satul natal abia după 50 de ani de pribegie forţată. Şi nu-l mai recunoaşte. Oamenii tinereţii sale nu mai erau. Revenind la Bucureşti îşi încarcă bateriile şi începe să scrie.

Îi plângea sufletul dupa Basarabia dragă şi o venera ca pe o mamă: «Traiesc mai mult de 60 de ani în România, unde am gasit oameni buni ca pâinea caldă. În Basarabia am trait numai 34 de ani. Sunt buni fraţii români, sunt ospitalieri şi apropiaţi sufleteşte. Totuşi, sufletul basarabeanului este mai bun, mai blând, intri mai uşor în intimitatea lui… N-am să uit niciodată dragostea bunicii mele, care mă ocrotea de severitatea mamei mele. Îmi amintesc şi azi cu câtă bunatate ne răspundeau bătrânii satului când îi întâlneam”…

S-a stins din viaţă preotul, martirul şi scriitorul Vasile Ţepordei, la venerabila varsta de 94 de ani la Bucureşti, unde încă mai scria articole pentru revistele sale dragi din România şi Republica Moldova.

  Lucrări: 

A publicat  sute de articole, note, cronici, recenzii în diferite ziare şi reviste din Chişinău: ,,Luminătorul”, “Misionarul”, “Studentul” (revista studenţilor teologi, director, 1930-1932), “Raza” (la început organ al Uniunii clerului ortodox din Basarabia, apoi organ independent de luptă şi atitudine Românească”, director între 1938-1944),  “Basarabia” Bucureşti (1941 – 1944), redactor la –  “Zorile”,     “Viaţa Basarabiei”,   “Gazeta Basarabiei”,   “Calendarul” – Bucureşti ş.a.

A publicat diferite broşuri, precum şi lucrările: Preotul poet Alex Mateevici, Chişinău, 1937, 101 p. şi Amintiri din Gulag, Bucureşti, 1992, 176 p.