Patriarhul Chiril – Medicul este chemat să fie pentru pacient samarineanul milostiv din parabola evanghelică

A fi medic nu înseamnă să practici o profesie.  A fi medic este o vocație și o înaltă slujire, care se bazează pe milă, compasiune și dragoste lucrătoare pentru om. Iată de ce în această profesie este atât de importantă dimensiunea morală. În această slujire nu există nici sărbători, nici zile de odihnă: ori de câte ori aveți nevoie de un medic, el trebuie să fie dispus să sacrifice pentru binele pacientului și timpul liber, și odihna și somnul. Înălțimea slujirii medicului, misiunea unui vindecător adevărat a definit-o Hipocrate: „Arzând singur, luminează-le altora”. Eu cred că această teză remarcabilă, acest slogan i-ar putea ajuta pe mulţi, și nu doar pe  medici, pentru a realiza sensul la ceea ce este slujirea aproapelui.

Dar, pentru ca să luminezi cu adevărat, este necesară multă putere. În limba rusă există o expresie  „a ars la locul de muncă”. Aşa se spune despre cei,  care din cauza stresului enorm, efortului  emoțional și fizic și-au pierdut forța spirituală. Un medic într-un anumit sens „arde” în fiecare zi, oferindu-se pe sine pacienţilor săi. În aceasta şi se exprimă sensul slujirii medicului, în care este încorporat idealul moral al Evangheliei – idealul dragostei pentru om.

Aș dori să fac şi o paralelă cu slujirea în Biserică. În Biserică de asemenea, trebuie să te depui total. Într-adevăr, uneori te simţi devastat – fizic și spiritual. Dar iată ce am dedus pentru sine: cu cât mai mult oferi, cu atât mai mult vei obține. De la o astfel de dăruire nu poate să moară nimeni, aşa cum cineva ridicând greutăţi și-ar cauza un prejudiciu ireparabil pentru sănătatea sa fizică. Acolo unde ne depunem forţele spirituale, morale, unde ne jertfim pentru o altă persoană, noi redobândim energia pierdută. Eu numesc această energie, energia divină a harului lui Dumnezeu.

Din păcate, uneori se întâmplă că medicul confruntându-se în mod regulat cu durerea și suferința, treptat se obișnuiește cu ele, primind nenorocirile aproapelui ca o parte integrantă a vieții și muncii sale. Pentru cei care au venit după ajutor, medicul începe să-i perceapă doar un alt „caz medical”, pentru care e necesar să se tragă concluzii și să se prescrie un tratament eficient, uitând că după radiografii și rezultatele analizelor, stă o persoană reală, care are nevoie de sprijin. În cazul în care medicul simte acest lucru, ar trebui să bată imediat alarma. Căci dacă ignorați acest indiciu, primele simptome ale indiferenței şi împietrirei inimei, se întâmplă o tragedie – sufletul îşi pierde sensibilitatea și capacitatea de a răspunde la bucuriile și necazurile unei alte persoane.

Despre pericolul acestui fenomen au avertizat mulţi doctori celebri. Astfel spre exemplu, chirurgul minunat, autorul unui număr mare de studii științifice în chirurgie contaminată și anesteziologie Arhiepiscopul Luca al Crimeii, proslăvit de Biserică drept sfânt, îşi atenționa colegii săi asupra faptului că pacientul trebuie să fie văzut mai întâi de toate drept personalitate . „Pentru un chirurg nu ar trebui să existe un „caz”, ci o persoană în suferinţă” – scria el. Medicul este chemat să fie pentru pacientul său samarineanul milostiv din parabola evanghelică. Simţând o aşa atârnare, pacientul la sigur va răspunde cu încredere și recunoștință sinceră. Astfel medicul transmite starea sa sirituală pacienţilor. Doar uneori se spune „Este destul să vorbesc cu medicul, și mă simt deja mai bine.”

Dar oamenii așteaptă de la medici nu doar vindecarea, dar şi un sprijin moral. Totuşi medicii nu întotdeauna pot oferi un astfel de ajutor spiritual în virtutea activității sale –  numărul mare de pacienti, mai multe angajamente. Și aici în ajutorul medicilor ar trebui să vină preoții. Preotul nu vene la un om care spune „Nu am nevoie de un preot”, – este întotdeauna o alegere liberă. Dar știţi din propria experiență că marea majoritate a oamenilor au nevoie de un astfel de sprijin spiritual. Și cât e de minunat atunci când în ajutorul medicului vine un om care este capabil să transmită o parte din puterea sa spiriuală bolnavului în suferinţă!

Vă doresc tuturor multă sănătate, pace în suflet, conştientizrea măreției cauzei pentru care v-aţi dedicat viaţa. Sincere mulţumiri şi o adâncă plecăciune.