Patriarhul Chiril: Să învăţăm să purtăm jugul şi greutăţile altor omeni, ca să îndeplinim legea lui Hristos

La 8 octombrie 2016, de ziua trecerii la Domnul a cuviosului Serghie, egumenul de Radonej, făcătorul de minuni a toată Rusia (1392), Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie. După încheierea Liturghiei şi a Te-Deum-ului săvârşit pe piaţa Sobornicească a Lavrei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat de la balconul încăperilor Patriarhului cu un cuvânt arhipăstoresc către participanţii la solemnitate.

Pe voi pe toţi, iubiți stăpâni, părinţi, fraţi şi surori, pe tot poporul numeros, adunat azi la mănăstirea sfântului Serghie, vă felicit cordial cu prilejul zilei pomenirii Cuviosului părintelui nostru, cu prilejul zilei trecerii sale la Domnul.

Cuviosul a decedat în depărtatul an 1392. Sunt oare multe personalităţi istorice, decedate sute de ani în urmă, în a căror onoare s-ar aduna atâta lume? Amintirea despre persoanele chiar cele mai marcante trece foarte repede din conştiinţa omenească, păstrându-se doar în analele istoriei, pe paginile cărţilor. Iar amintirea despre cuviosul Serghie este vie. De ce? Deoarece el este prezent alături de noi cu duhul său, cu sufletul său nemuritor. Amintirea despre sfinţii lui Dumnezeu este o măreaţă mărturie despre nemurirea sufletului omenesc, o măreaţă mărturie despre Împărăţia Cerurilor. Ei nu au murit – eu sunt cu noi în Biserica unită, în Biserica pământească şi Cerească, în Biserica care proslăveşte Numele Domnului şi al Mântuitorului nostru.

Sfântul cuvios Serghie a dus o viaţă deosebită. El a intrat în istoria statului nostru în calitate de om care a slujit mult pentru izbăvirea poporului de jugul străin, pentru unirea părţilor divizate ale poporului rus şi ale ţării Rusia. Dar concomitent Cuviosul ne-a arătat o pildă deosebită de viaţă trăită după legea lui Dumnezeu şi după poruncile lui Dumnezeu. Una dintre ele se conţine în Epistola apostolului Pavel pe care am auzit-o în timpul Dumnezeieştii Liturghii (Gal. 5:22-6:22). El spune următoarele cuvinte: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos”.

Pentru noi este o poruncă. Noi trebuie să învăţăm să purtăm jugul şi greutăţile altor omeni, ca să îndeplinim legea lui Hristos.

Se cunoaşte că mulţi poartă pe umerii săi greutăţile altora din pricina datoriei, jurământului sau impunerii. Noi ştim că o serie întreagă de specialităţi, inclusiv din domeniul militar, sunt legate de purtarea sarcinilor altora, deoarece jurământul este dat şi încălcarea lui este supusă judecăţii prin lege. Şi oamenii care au ales în mod liber o anumită profesie sunt datori să îndeplinească această poruncă – ei poartă sarcinile unii altora.

Dar ce fac ceilalţi, pe care nimeni nu îi impune? Vrei – poartă, nu vrei – nu purta. Nici jurământul nu ai semnat, nici făgăduinţe solemne nu ai dat, nici contracte de muncă nu ai semnat ca să te jertfeşti, să slujeşti altora. Aceşti oameni suntem noi toţi. Ce semnifică pentru noi să purtăm sarcinile unii altora? Înseamnă să îndeplinim legea lui Hristos.

Cuviosul Serghie ne oferă o asemenea pildă. El purta sarcinile fraţilor aici, pe acest pământ, unde azi se află Lavra „Sfânta Treime”. El purta pe umerii săi sarcinile poporului, divizat şi scindat de luptele fratricide, el simţea această greutate în inima sa şi slujea, pentru ca sarcinile grele, pe care le purta poporul, să cadă.

Dar de ce Cuviosul făcea toate acestea cu uşurinţă? Se prea poate, această uşurinţă este aparentă? De fapt, toate pe câte le-a făcut, ar fi fost cu neputinţă să le facă, dacă s-ar fi impus singur pe sine, dacă ar fi fost greu pentru el. El ne oferă un exemplu cum se poate de îndeplinit legea lui Dumnezeu cu uşurinţă, iar această uşurinţă provine din starea sufletului nostru. Dacă noi avem dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, dacă avem alte daruri minunate pe care ni le aduce Hristos, atunci noi cu uşurinţă slujim oamenilor. Iar capacitatea de a sluji altora înseamnă schimbarea întregii vieţi omeneşti. Aceasta înseamnă adevărata frăţie a oamenilor, solidaritate, susţinere reciprocă, depăşire a tuturor scindărilor care există în societate nu la nivel legislativ, nu la nivel de putere, dar la nivelul conştiinţei omeneşti şi al inimilor omeneşti. Aceasta înseamnă construirea unei alte civilizaţii umane – civilizaţia duhului care izgoneşte păcatul.

Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut ca modele pe oamenii care au dobândit darurile Sfântului Duh, purtându-şi cu uşurinţă jugul ce provenea din convingerile lor, din modul lor de viaţă şi din puterea harului pe care Domnul îl dă celor care păşesc pe calea îndeplinirii legii Lui? Fie ca pilda cuviosului Serghie să ne ajute să trăim viața noastră de obşte a cinului monahal.

Mă adresez către fraţii acestei sfinte mănăstiri şi către toţi monahii şi monahiile care mă aud acum: învăţaţi să purtaţi sarcinile unii altora. Urmaţi legea lui Hristos şi veţi dobândi pacea sufletească, liniştea şi adevărata bunăstare, care poate fi doar la călugăr. Cât este de important ca noi să învăţăm să purtăm sarcinile unii altora în Biserică, ca nu doar să propovăduim Cuvântul lui Dumnezeu şi să chemăm oamenii la o viaţă ideală, dar singuri să ne străduim să implementăm această viaţă ideală, în primul rând slujind unii altora.

Iată de ce noi spunem că milostenia în ziua de azi nu este doar propovăduirea prin care se adresează Biserica. Este practica vieţii bisericeşti şi în fiecare parohie oamenii trebuie să conştientizeze, să simtă şi să poarte sarcinile celor care sunt alături de noi, ale celor ce suferă şi cărora le putem da o mână de ajutor. Sarcina clerului constă în faptul ca să organizeze această activitate, să ajute oamenii să vadă sarcinile care se află în faţa lor, a căror soluţionare va schimba viaţa noastră. Biserica poate şi trebuie să fie o pildă pentru societate şi stat şi dea Dumnezeu nouă tuturor, întregului nostru popor să ne unim în jurul marilor obiective de ajutorare unii altora, să includem pe fiecare cine are nevoie de ajutorul nostru în mintea noastră şi în inima noastră. Atunci se va schimba pe deplin faţa poporului nostru şi a Patriei noastre.

Toate acestea le învăţăm de la cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie, egumenul de Radonej, un mare făcător de minuni, un mare îndrumător duhovnicesc al poporului nostru. Credem că pentru rugăciunile lui Biserica Rusă va fi capabilă să meargă pe calea pe care el a arătat-o smerit fraţilor monahi în acest sfânt locaş, precum şi întregului nostru popor. Vă felicit pe toţi cu prilejul sărbătorii! Amin.

Sursa: http://www.patriarchia.ru/