Patriarhul Daniel: Prin dărnicie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 3 august 2014, în Duminica a VIII-a după Rusalii. În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat semnificaţiile textului evanghelic de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 14, versetele de la 14 la 22, citit astăzi în locaşurile de cult și care ne prezintă minunea Înmulțirii pâinilor săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos: „Primul îndemn al Evangheliei citite astăzi este acesta: să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și să cerem de la Hristos vindecare sufletească și trupească.

Din acest motiv Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de a participa la Sfânta Liturghie pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie și apoi să ne împărtășim cu Hristos Domnul din Sfânta Euharistie, spre vindecarea sufletului și a trupului. Astfel,q arătăm că omul este în primul rând ființă spirituală, având suflet nemuritor chemat la viață cerească veșnică, deși este purtător de trup material, viețuitor pe pământ și trecător”.

Toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie

Evanghelia ne arată că opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, arătând în continuare că din Evanghelia citită astăzi învățăm „că Domnul Iisus Hristos distinge dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufletești, dar nu uită că omul este și trup. Astfel, când ucenicii Săi au intervenit ca El să elibereze mulțimile pentru ca oamenii să își cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Prin aceasta învățăm că ucenicii lui Hristos și deci Biserica întreagă trebuie să aibă milă și grijă de omul flămând. Ucenicii lui Iisus voiau să îi spună că nu sunt pregătiți pentru a hrăni mii de oameni. Însă, Domnul Iisus după ce află de la ucenicii Săi că au găsit totuși în mulțime ceva hrană materială și anume cinci pâini și doi pești a cerut acest puțin să fie adus la El. Apoi, Iisus a binecuvântat cele cinci pâini împreună cu cei doi pești și ucenicii le-au împărțit mulțimilor. Îndată acest dar mic s-a înmulțit în mod minunat încât din el s-au hrănit mii de oameni. Prin aceasta vedem că fiecare dar pe care îl aducem la Biserică, oricât de mic sau de puțin ar fi el când se binecuvintează de către Hristos devine o bucurie mare pentru mulți oameni. De aceea, creștinii încă din veacurile primare s-au obișnuit să aducă în dar la Biserică spre binecuvântare, pe lângă pâinile sau prescurile pentru Euharistie și alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci și bolnavi. Așa s-a dezvoltat deodată cu Liturghia Euharistică și filantropia socială. Adică, împreună cu rugăciunea comună din Biserică s-a organizat și fapta cea bună de ajutorare a celor nevoiași. Prin urmare, lucrarea filantropică sau opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor în și prin Iisus Hristos. De fapt, toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie. Toată filantropia creștină sau iubirea milostivă și smerită față de oameni izvorăște din legătura duhovnicească a creștinilor cu Fiul lui Dumnezeu, care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”.

Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat și înțelesurile duhovnicești acele celor cinci pâini înmulțite în chip minunat de Mântuitorul Iisus Hristos: „Evanghelia ne mai arată că darul adus de oameni la Biserică primește binecuvântarea lui Dumnezeu. Cele cinci pâini pe care cineva le-a adus cu sine la întâlnirea mulțimilor de oameni cu Iisus Hristos au devenit simbolul pâinilor sau prescurilor aduse la Biserică pentru Proscomidie, adică pentru pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizează și cele cinci pâini pe care preotul le binecuvintează împreună cu grâul, untdelemnul și vinul la slujba numită Litie care se săvârșește în cadrul Vecerniei Mari pentru a cere lui Dumnezeu să le înmulțească în parohia sau mănăstirea respectivă, în eparhia sau țara respectivă, precum și în lumea întreagă”.

Prin dărnicie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu

Patriarhul României a evidențiat faptul că înmulțirea pâinilor și a peștilor se făcea în timp ce ele erau dăruite: „Din Evanghelia citită astăzi mai învățăm și faptul că Domnul Iisus Hristos înmulțește cele cinci pâini și cei doi pești nu pentru a arăta oamenilor munți de pâine. El nu săvârșește minuni pentru a impresiona sau a intimida ori pentru a fi lăudat de oameni. Hristos Domnul săvârșește minuni din iubire sfântă și milostivă, ca să ajute pe om, să îl întărească în credință și în iubire. Trebuie subliniat că minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor se săvârșește pe când pâinile și cei doi pești se dăruiesc, adică se împart sau se distribuie. Nimeni din cei prezenți nu a văzut cantități imense de pâine și de pești într-un singur loc, pentru că pâinile și peștii se înmulțeau pe când ele erau dăruite. Prin urmare, Dumnezeu nu înmulțește darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca pe o falsă siguranță a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se săvârșește pentru a fi cultivată comuniunea între Dumnezeu și oameni, precum și dărnicia oamenilor între-olaltă. Dăruind vei dobândi, spunea foarte frumos părintele Nicolae de la Rohia. Deci, când dăruim altora cu iubire și cu smerenie hrană, haine sau bani, deși se golește parțial cămara sau punga noastră, totuși se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv. Astfel, prin dărnicie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu potrivit poruncii Mântuitorului Iisus Hristos: Fi-ți milostivi, precum și Tatăl vostru este Milostiv”.

Înmulțirea pâinilor este și prefigurare a Sfintei Euharistii

„Există un înțeles și mai adânc al acestei Evanghelii și anume înmulțirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite și la Taina Sfintei Euharistii prin care se manifestă iubirea nemărginită și veșnică a lui Hristos pentru lume. În Liturghia Euharistică Ortodoxă, la puțin timp după sfințirea darurilor euharistice, a pâinii și vinului, preotul ridică Sfântul Agneț și zice: Se frânge și se împarte (adică, se dăruiește) Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se frânge și nu se desparte (adică, nu se divide), Cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește. Deși, ne împărtășim doar cu o părticică din Trupul lui Hristos primim totuși pe Hristos întreg. Cu alte cuvinte, Hristos nu se divide ca Persoană când se dăruiește Euharistic mulțimii credincioșilor. În fiecare părticică din Trupul Său Sfânt este prezent prin harul Duhului Sfânt Hristos întreg. Așadar, prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruiește ceva trecător, ci ni se împărtășește viața veșnică sau iubirea veșnică a Mântuitorului Iisus Hristos”.

Cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu?

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat un alt aspect deosebit de semnificativ pentru viața noastră și anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântare de Dumnezeu: „După ce s-au săturat mulțimile, rămășițele de hrană, adică firimiturile au fost adunate în douăsprezece coșuri. Acest fapt simbolizează adevărul că Dumnezeu dăruiește hrană poporului Său, celor douăsprezece triburi ale lui Israel, adică ascultă Cuvântul Său, dar și Bisericii, celor doisprezece Apostoli. Pe lângă această semnificație spirituală Evanghelia ne mai arată și una economică. Pâinea care prisosește nu trebuie aruncată și risipită, ci trebuie adunată, păstrată și folosită în mod deplin sau chibzuit, fără risipă. Astfel, Evanghelia ne învață să fim economi și cuviincioși, să prețuim darurile lui Dumnezeu chiar și atunci când avem belșug de lucruri materiale. De asemenea, locul din natură sau spațiul unde ne-am hrănit trebuie lăsat curat și frumos, nu murdărit sau urâțit cu resturi de alimente aruncate pe jos și părăsite. Chiar și în relație cu materia omul trebuie să aibă o atitudine spirituală, rațională și responsabilă, pentru că darurile materiale au ca scop cultivarea comuniunii de iubire față de Dumnezeu și de semeni”.