Pecetea Apocalipsei
20:40, sâmbătă, 15 decembrie, 2012 | Cuvinte-cheie: canon, credinta, cruce, dictatura, dragoste, probleme, sfant, sfinti, suflet, viata
Dupa cum nimeni nu cunoaste ziua sau ceasul plecarii din aceasta lume, tot asa nu se poate sti cand vine sfarsitul lumii. In acest sens, de-a lungul istoriei omenirii si cu precadere, in ultimii cinci ani, s-au facut o sumedenie de speculatii privind Apocalipsa. S-au facut tot felul de preziceri, care mai de care mai absurde si penibile, iar de credibilitate, nici nu se pune problema, unii dintre acesti „prezicatori”, incasand sume uriase de bani pe seama acestor zvonuri periculoase.
Conceptia ortodoxa
Pe de o parte, viziunea conceptiei spiritualitatii ortodoxe, in aceasta privinta este simpla, sincera si profunda si optimista: „bine este asa cum a randuit Dumnezeu, ca omul sa nu-si cunoasca ceasul sfarsitului sau si nici cel al sfarsitului vremurilor, pentru ca acesta sa fie gata oricand a da socoteala pentru faptele sale in fata lui Dumnezeu si, in felul acesta, sa se rusineze de felul in care si-a trait viata”. In acest sens, Insusi Mantuitorul ne sfatuieste prin pilda celor zece fecioare, spunandu-ne: „privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).
Gandirea neoprotestanta
Pe de alta parte, majoritatea sectelor neoprotestante si a miscarilor „harismatice” aduc cu ele ca invatatura eshatologica o conceptie fatalista, imbibata de idei privind sfarsitul violent al lumii actuale, conceptie care anuleaza orice optimism transfigurator, o gandire pur materialista si exaltanta, care sustine innoirea acestei lumi prin simpla intrare a Pamantului intr-o noua conjunctura stelara.
Viziunea in Duh si Adevar
Dar, sa vedem ce zice un mare traitor al cuvantului lui Dumnezeu, un atlet al lui Hristos. Este vorba de Parintele Paisie care a vietuit in Muntele Athos, Grecia.
„In spatele duhului lumesc al „libertatii” de astazi, al lipsei de respect in Biserica lui Hristos fata de cei mai mari, parinti si dascali, care au frica de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovniceasca, stresul si anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofa sufleteasca si trupeasca.
Iar in spatele sistemului perfect de asigurare computerizata, ce se face prin „cartela” electronica, se ascunde dictatura mondiala, sclavia lui antihrist. „…ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numele fiarei, caci este numar de om. Si numarul lui este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 15, 16-18).
Sfantul Andrei al Cezareii scrie urmatoarele:
„Despre numele cel murdar al lui antihrist si despre talcuirea numarului precum si despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi si experienta celor intelepti…, dar nu a binevoit harul dumnezeiesc sa se scrie in dumnezeiasca carte numele lui cel pierzator. Insa cercetand cu ratiunea, cu adevarat multe (nume) se pot afla…”. (Sfantul Andrei al Gezareii, Talcuire la Apocalipsa, cap.58, pp. 541-342, editie greaca)
Dar lucru ciudat este ca multi oameni duhovnicesti, pe langa faptul ca fac talcuirile lor proprii, se mai si tem cu o frica lumeasca de „punerea la dosar”, in timp ce ar fi trebuit sa se nelinisteasca duhovniceste, sa-i ajute pe crestini cu nelinistea cea buna si sa le intareasca credinta, si astfel sa simta mangaierea dumnezeiasca.
Ma mir cum toate aceste evenimente nu le creaza probleme de constiinta! De ce nu-si pun macar un semn de intrebare la talcuirile mintii lor? Si daca il ajuta pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag si alte suflete la pierzare? Caci la aceasta se refera: „…ca sa insele, daca este cu putinta, si pe cei alesi” (Mc. 13, 22).
Se vor insela cei care le vor talcui pe acestea cu mintea lor. In timp ce semnele sunt foarte clare. „Fiara” de la Bruxelles a sorbit in computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, „inainte mergatoare ale pecetluirii”, ce arata? Din pacate la radio ascultam numai timpul probabil.
Ce ne va spune Hristos? „Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti” (Mt. 16, 3).
Asadar, dupa cartela si dupa buletinul electronic, adica „indosarierea” persoanelor, ce se face pentru a inainta cu viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor ca oarecare a furat cartela cutaruia si i-a luat banii din banca. Pe de alta parte vor face reclama „sistemului perfect”, adica pecetluirii pe mana sau pe frunte cu raze laser, a numarului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.
Din pacate, iarasi „anumiti cunoscatori” ii vor „infasa” pe fii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile ca sa nu-i mahneasca. „Aceasta nu are importanta”. „Nu-i nimic, este destul sa credeti launtric”. Si, desi vedem ca Apostolul Petru, care s-a lepadat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevarat lepadare, acestia se leapada de Sfanta pecete a lui Hristos, ce le-a fost data la Sfantul Botez, care este „Pecetea darului Sfantului Duh”, prin primirea pecetii lui antihrist si mai spun apoi ca il au pe Hristos inlauntrul lor.
Din pacate, o astfel de logica aveau si unii „gnostici” pe vremea sfintilor mucenici, care incercau sa intoarca pe mucenici de la marturisirea lor, asa cum spune Sfantul Vasile cel Mare in „Cuvantul” sau la mucenicul Gordie:
„…multi incercau sa-l convinga pe mucenic sa se lepede numai cu gura si sa-si pastreze credinta in suflet prin aceiasi dispozitie launtrica, pentru ca Dumnezeu nu cauta la cele pe care le rosteste limba, ci la intentia omului. Insa mucenicul Gordie a ramas neinduplecat si a raspuns: „Nu sufera limba cea zidita de Hristos sa rosteasca ceva impotriva Ziditorului… Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit caci din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va indreptati si din cuvintele tale te va osandi”.
De asemenea, sub stapanirea lui Deciu, s-a poruncit crestinilor sa marturiseasca religia inchinatorilor la idoli si crestinii care au marturisit si au jertfit idolilor, au primit un certiflcat scapand astfel de mucenicie. Dar nu numai acestia s-au lepadat de Hristos, ci si cei care au dat bani inchinatorilor la idoli si au luat certificatul fara sa se lepede de Hristos, asa numitii „libellus”. Dar si pe acestia Biserica noastra i-a considerat lepadati, cazuti.
Sa ne amintim si de minunea savarsita de Sfantul Teodor, care se praznuieste in fiecare an in sambata din prima saptamana a Postului Mare: „Iulian Paravatul stiind ca poporul lui Hristos, mai cu seama in saptamana intai a Postului Mare, cauta sa se curateasca si sa se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit sa-i spurce. De aceea a poruncit sa puna in piata in acele zile mancaruri spurcate cu sangele jertfelor idolesti. Dar Sfantul mucenic Teodor s-a aratat in vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, si descoperindu-i fapta imparatului, i-a poruncit sa-i adune pe credinciosi dis-de-dimineata ca sa-i impiedice sa foloseasca acele mancaruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare sa o inlocuiasca vremelnic prin coliva… In felul acesta scopul Paravatului a fost zadarnicit si poporul cel credincios a fost pazit nespurcat…”.
Departarea de cele jertfite idolilor a fost randuita printr-un canon al Sfintilor Apostoli: „Si apostolii si preotii s-au adunat… (si au hotarat) sa se fereasca de cele jertfite idolilor si de desfrau si de (animale) sugrumate si de sange” (Fp. Apostolilor 15, 6, 20).
Dar cu toate cele pe care le-am aratat, auzi, din pacate, o gramada de neghiobii ale mintii unor „gnostici” de astazi. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666, si voi pune si o cruce alaturi”. Altul spune: „Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte si voi face si o cruce pe cap…”. Iar altii spun o gramada de alte neghiobii, crezand ca se vor sfinti in felul acesta. Dar toate acestea sunt inselari.
Numai cele care primesc sfintire, numai acelea se sfintesc. De pilda, apa primeste sfintire si se face agheasma. Insa urina nu primeste sfintire. Piatra se poate face paine prin minune, dar necuratia nu primeste sfintire.
Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci cand este pe buletin, pe mana sau pe fruntea noastra prin simbolul lui, nu se sfinteste chiar si o cruce de ai face.
Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfant, si harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci cand ne indestulam cu Sfanta pecetluire a Botezului, prin care ne lepadam de satana, ne unim cu Hristos si primim sfanta pecetluire: „Pecetea darului Duhului Sfant”.
Hristos sa ne lumineze pe toti. Amin. Cu multa durere si dragoste in Hrisos, Monahul Paisie”.
Iata taina si pecetea sfarsitului lumii acesteia.
Stefan Popa
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/