Pelerinaj la Muntele Athos, Tesalonic, Mănăstirea Rila (8-13 mai)

Ziua 1

Plecare din Chișinău ora 19.00

Ziua 2

Mănăstirea Rila – Bulgaria (închinarea la Moaștele Sf. Ioan de Rila și la odoarele mănăstirii)

Cazare în Ouranopoli

‍

Ziua 3

Ouranoupoli. Îmbarcare pe ferryboat până la Mănăstirea Dohiariu (închinare la Icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultatoare și la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Xenofont (închinare la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Sf. Pantelimon (Rusikon) – participare la slujbe / cazare.

Prima menţiune a Mănăstirii Dohiariu apare în secolul al X-lea, în cel dintâi tipicon al Sfântului Munte (Timiskes) ce plasa Dohiariu pe locul al XIII-lea. În hrisovul din 1038, Mănăstirea Dohiariu este menţionată ca Mănăstirea Sfântului Nicolae, a Dohiariului sau Dafni. A doua denumire provine de la ascultarea de dohiar (chelar), pe care a îndeplinit-o ctitorul ei, Cuviosul Eftimie, care s-a nevoit împreună cu Sfântul Atanasie Athonitul. A treia denumire se referă la aşezarea mănăstirii, care a fost întemeiată pe culmea de deasupra portului Dafni, la începutul drumului către Simonos Petras.

‍

Ziua 4

Mănăstirea Sf. Pantelimon (participare la slujbe și închinarea la odoarele mănăstirii) – Plecare cu maxi-taxi spre Karyes (capitala Sfântului Munte). Se vor vizita Biserica Protaton (cu Icoana Maicii Domnului Axion Estin și celebrele fresce ale lui Manuil Panselinos) – Schitul Sf. Andrei – Serai (închinare într-una din cele mai mari biserici din Balcani, închinare la parte din Capul Sfântului Apostol Andrei) – Mănăstirea Cutlumuș (închinare la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Pantokrator (închinare la icoana Maicii Domnului Gherontissa și la alte odoare ale mănăstirii) – Mănăstirea Filotheu (închinare la icoana Maicii Domnului Glycophilousa – Dulce Sărutare) – Mănăstirea Karakalu (închinare la odoarele mănăstirii) – Schitul Sfântul Prooroc Ilie (închinare în kiriakon, icoana Maicii Domnului Înlăcrimata și alte odoare) – Mănăstirea Stavronikita (închinare la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Iviron (închinare la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Portărița, Izvorul Maicii Domnului) – Izvorul Sfântului Athanasie (locul unde s-a arătat Maica Domnului Sfântului Athanasie) – Schitul românesc Prodromu (participare la slujbe / cazare). Închinare la Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Prodromița și a Sf. Ioan Botezătorul.

Construcţia mănăstirii este ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Prima mănăstire, numită „Mănăstirea Tesaloniceanului” sau „Vechiul Rusikon” se află deasupra mănăstirii noi, lângă drumul ce duce spre Kareia, la o înălţime cam de 250 metri deasupra mării.

‍

Prima menţiune despre această biserică se găseşte în prima lucrare despre Viaţa Sfântului Atanasie Athonitul, unde se povesteşte că Sfântul a cerut (în anul 965) ajutorul fratelui împăratului, magistratul Leon Fokas, pentru lărgirea bisericii vechi, care era neîncăpătoare pentru sinaxele ce se făceau în ea. Împăraţii Nichifor al II-lea Fokas şi Ioan I Timiski sunt cinstiţi în rândul ctitorilor bisericii. Reînnoirile din timpul lui Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), făcute pentru repararea pagubelor pricinuite de latino-cugetătorii lui Mihail al VII-lea Paleologul, nu au schimbat mult înfăţişarea anterioară a clădirii.

‍

Tradiţia spune că mănăstirea a fost ridicată între anii 1063-1069 de către Constantin, fiul creştinat al lui Azentin al II-lea, din familia Kutlumuş a sultanilor selgiucizi din Iconiu. Împăratul Alexie I Comneanul (1081-1117) a făcut mari donaţii.

După tradiţie, împăratul bizantin Alexie I Comneanul (1081-1117) a ridicat aici o mică aşezare monahală închinată Maicii Domnului şi icoanei sale „Grabnic ajutătoarea”, icoană ce se păstra în Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol, ctitoria aceluiaşi împărat. Noua vatră monahală care a dăinuit până în secolul al XIII-lea s-a numit tot Pantocrator şi a primit de la împărat o copie a icoanei Maicii Domnului.

‍

Mănăstirea Filoteu a fost întemeiată la sfârșitul secolului al X-lea de către Cuviosul Filotheu şi asceţii Arsenie şi Dionisie – contemporani cu Sfântul Atanasie Athonitul, însă nu are o istorie la fel de bogata ca a celorlalte din aceeaşi perioadă.Potrivit tradiţiei, pe locul mănăstirii se afla un templu păgân al lui Asclipie, în locul căruia Sfântul Împărat Constantin cel Mare a zidit o biserică.

‍

Mănăstirea este închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, iar denumirea sa provine de la un oarecare ctitor Nicolae, urmaşul familiei bizantine a Karakallilor din localitatea Dimiţana. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1018 când, printr-o hotărâre a Protosului Sfântului Munte, s-au stabilit hotarele Mănăstirilor Caracalu şi Amalfino. În Tipicul Monomahului (1046) nu se menţionează nimic despre mănăstire, însă în cel al Protosului (1087) se vorbeşte despre egumenul ei, Mihail.

‍

Cea mai veche menţionare a mănăstirii se află în Hrisovul din 1012 (din Arhiva Sfintei Mănăstiri Marea Lavră), în care apare semnătura monahului Nichifor Stravonichita. Menţiunea aceasta întăreşte părerea că denumirea mănăstirii provine de la numele unui ctitor necunoscut, monahul Nichita, chior sau cu vederea încrucişată, iar pentru o mai uşoară pronunţare denumirea s-a schimbat în Stavronikita.

‍

Mănăstirea Iviron se ridică pe locul vechii sihăstrii a lui Clement întemeiată în vremea împăratului Constantin al IV-lea Pogonatul. Denumirea de „liman al lui Clement” este legată de tradiţia care spune că în secolul al III-lea a venit aici Patriarhul Clement şi i-a încreştinat pe idolatri. Sihăstria a fost zidită în jurul Bisericii (astăzi paraclis) „Sfântul Ioan Botezătorul”, care potrivit tradiţiei este una dintre cele mai vechi biserici din Sfântul Munte şi a fost zidită de Sfântul Constantin cel Mare pe altarul lui Poseidon.

‍

Ziua 5

Plecare în Portul Dafni. Îmbarcare pe ferryboat pentru plecare din Ouranoupoli spre Salonic Se va vizita Mănăstirea Sf. Anastasia, Izbăvitoarea de otravă (închinarea la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Suroti (închinarea la mormântul Sf. Cuvios Paisie Aghioritul și la odoarele mănăstirii) – Tesalonic – Biserica Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (închinare la moaștele Sf. M. Mc. Dimitrie și a Sf. Anisia) – Biserica Seminarului teologic (închinare la moaștele Sf. Teodora din Salonic și a Sf. Cuv. David) – Biserica Sfânta Sofia (închinare la moaștele Sf. Vasile cel Nou Tesaloniceanul) – Catedrala mitropolitană din Salonic (închinare la moaștele Sf. Grigorie Palama).

Începuturile mănăstirii sunt legate de Cuviosul Paisie Aghioritul. În anul 1966 s-a îmbolnăvit şi a fost internat, vreme de mai multe luni, în Spitalul Papanicolau din Tesalonic. Stareţul a cunoscut la spital tinere iubitoare de viaţă monahală. Din recunoştinţă pentru ajutorul pe care i l-au dat atunci când a făcut operaţie la plămâni, le-a ajutat duhovniceşte. Şi astfel s-a întemeiat Sihăstria Sfântului Ioan Teologul de la Suroti. După aceea, venea şi le cerceta pe maici de fiecare dată când era nevoie. Mai târziu a hotărât să iasă de două ori pe an din Sfântul Munte, o dată toamna şi o dată după Paşti. „De vreme ce mi-am luat o răspundere, nu pot să nu merg” spunea Cuviosul Paisie.

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Tesalonic datează de la începutul secolului al IV-lea și face parte din situl Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Tesalonic, iar din anul 1988 se află pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO.

‍

Plecare spre Chișinău

‍

ZIUA 6

Sosire în Chișinău