„Pluteau pe Nistru icoanele distruse”

Localitatea Olănești din raionul Ștefan-Vodă este una din cele mai vechi așezări umane din dreapta fluviului Nistru. În 1922, satul avea 608 gospodării. După recensământul populației din 1930, localitatea avea 3714 suflete, în 1935 – peste 4000. Potrivit recensământului populației din 2004, în sat locuiau 5 297 de oameni.

Comunitatea olăneșteană este strâns legată de credință, obiceiuri, spiritualitate. În anii 1812–1813, în Basarabia erau 775 de biserici, din care doar 41 erau de zid, restul erau din lemn. Una dintre bisericile de lemn funcționa și la Olănești. În 1832 s-a edificat biserica de zid, de către locuitorii Haralampie Iuraș și Maftei Caraman, care urma să fie numită în cinstea Mariei Magdalena. Cu această ocazie a fost adusă icoana sfintei, una din cele mai vechi din regiune, datată, după unii autori, cu sec. XVII. Din anumite motive însă biserica a purtat hramul „Sfânta Parascheva”.

În 1922, preotul paroh al bisericii „Sfânta Parascheva” era Petru Nemțanu, născut în 1881, absolvent al seminarului teologic. Acesta era asistat de preotul Antonie Cetin, în vârstă de 66 de ani, absolvent al Seminarului Teologic din Ismail. Diacon cântăreț era Dimitrie Gorduza, de 62 de ani, absolvent de școală spirituală. Cântăreț era Teodor Luchianov în vârstă de 37 de ani, absolvent al școlii de cântăreți.

După intervenția sovietică în regiune, biserica din Olănești era frecventată de sătenii din localitățile învecinate. La mijlocul anilor ’50, P.N. Romenski, împuternicitul Consiliului în problemele Bisericii Ortodoxe din URSS pentru RSSM, cerea autorităților publice locale să ia măsuri acerbe împotriva preotului „impostor” Filaret Șundeac, care oficia „ilegal” servicii divine în lăcașele sfinte închise din raionul Olănești. În 1958, Grigorii Hanchevici, preotul din parohia Olănești, este impus să părăsească sfântul lăcaș și a început să oficieze serviciul divin în biserica din satul Mateuți, raionul Rezina, nefuncțională din 1944. În vara anului 1971, autoritățile au decis să închidă biserica din satul Olănești, motivând că „nu funcționa de multă vreme”. În 1974, lăcașul sfânt a fost devastat de autoritățile sovietice și transformat în depozit. Potrivit unor mărturii, tabloul terifiant al distrugerii bisericii era marcat prin faptul că „pluteau pe Nistru icoanele distruse”. În urma incendierii bisericii, icoana Sfânta Maria Magdalena pictată pe lemn a avut de suferit. A fost salvată de săteanul Pintilie Vasiliev. Autoritățile „o căutau peste tot în sat”. După ce icoana a fost dosită timp de șase ani în pod, P. Vasiliev a dăruit-o fratelui, Nichifor, venit în concediu în satul lui de baștină.

Nichifor Vasiliev s-a născut la 17 mai 1947 într-o familie de țărani în satul Olănești. A absolvit școala medie din sat (1965). A studiat la Institutul de Medicină din Chișinău, apoi s-a angajat în serviciul medical din Kuibâșev. A absolvit Facultatea de Medicină Militară a Institutului Medical din Kuibâșev cu diplomă roșie (1971). A activat în calitate de cercetător științific în institutele științifice ale Ministerului Apărării al URSS (1971–1978). A activat în Direcția arme bacteriologice și chimice din cadrul armatei sovietice. Autor de brevete de invenție și a zeci de lucrări științifice de specialitate, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale din Federația Rusă. A avut gradul militar de general-locotenent în medicină, fiind unica persoană din Republica Moldova care a atins acest nivel în armata rusă. A fost decorat cu oridinele „Serviciul Patriei în Forțele Armate ale URSS”, gr. 3; „În serviciul Patriei”, gr. 4. În 2010 a decedat la Moscova. A fost căsătorit cu pedagogul Inna Vasiliev, la fel originară din Olănești. Cei doi copii ai soților Vasiliev urmează cariera în medicină.

Familia Vasiliev a păstrat icoana Sfânta Maria Magdalena la Moscova timp de 30 de ani. A fost restaurată în atelierele din Sofrino, regiunea Moscova. Generalul Vasiliev a încercat de mai multe ori să reîntoarcă icoana în biserica din Olănești, construită de săteni la sfârșitul anilor 1980 pe ruinele celei distruse de sovietici. Icoana însă a fost reținută de mai multe ori la frontieră. În Breansk a fost confiscată și inițiat un dosar penal pe numele lui Vasiliev. „Cu multe probleme ne-au întors-o, după ce am plătit bani”. S-a apelat la ajutorul Ambasadei Republicii Moldova în Federația Rusă. În sfârșit, grație unor oameni de bună-credință, icoana a fost restituită bisericii din Olănești. La 10 martie 2009, soții Nichifor și Inna Vasiliev au transmis o scrisoare preotului din sat, prin care anunțau dorința acestora de a restitui relicva religioasă olăneștenilor.

Printre binefăcătorii bisericii din sat, care au contribuit la întoarcerea icoanei, se numără medicul colonel (r) Ion Corcimaru, terapeut la Spitalul Clinic Militar Central al Ministerului Apărării al Republicii Moldova, Mihai Căpățină, secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Cristina Kogălniceanu, colaboratoarea Ambasadei Republicii Moldova în Federația Rusă, Victor Captari, vicepreședintele Companiei „Vinăria Purcari” ș.a. De altfel, este interesantă observația lui Victor Captari referitoare la similitudinea istoriei icoanei cu tragedia poporului nostru: „A fost ars, nenorocit, prigonit în Siberia, dar a avut tăria și s-a întors acasă”.

La 6 februarie 2010, sâmbătă dimineața, icoana a fost restituită sătenilor. Relicva religioasă a fost întâmpinată cu pâine și sare de parohul bisericii. A fost sfințită și pusă la loc de cinste în lăcașul sfânt din localitate. În cadrul ceremoniei, preotul a menționat că „după mai multe încercări de a ajunge la Olănești, o podoabă de demult s-a reîntors în biserica noastră nouă. Este o icoană la care s-au închinat strămoșii noștri în biserica veche”.

Alături de olăneșteni la manifestare au participat personalități de vază ale Republicii Moldova: ex-ministrul apărării dr. Valeriu Pleșca, acad. Gheorghe Ghidirim, scriitorul și deputatul Ion Hadârcă ș.a.

Astfel, în amplul proces de reconsiderare a atitudinii societății față de valorile culturale și spirituale perene credincioșii participă cu multă dăruire.

Dr. Ion XENOFONTOV,
Institutul de Studii Enciclopedice al AŞM