Pomenirea Sfântului Cuvios Nichita de la Mănăstirea Peşterilor din Kiev

Nichita este acel monah care, din neascultare faţă de stareţul lui, s-a dus din mînăstire şi s-a închis – fără binecuvîntare, adică – într-o peşteră. Din cauza acestei neascultări, Dumnezeu a îngăduit venirea asupra lui Nichita a unor mari ispite drăceşti. Pe cînd sta odată la rugăciune i s-a înfăţişat un diavol sub chip de înger de lumină care i-a spus: „Să nu te mai rogi; ci ocupă-te cu cititul cărţilor, şi mă voi ruga eu pentru tine!”. Nichita făcu aşa. El nu s-a mai rugat, ci a început să se îndeletnicească cu cititul cărţilor, şi acelea numai din Vechiul Testament. El nici măcar nu deschidea Noul Testament, căci diavolul îl împiedica. Cu ajutorul diavolului, Nichita era de acum proroc; dar prorociile lui nu erau decît despre crime, furturi, incendii şi alte răutăţi pe care le cunosc diavolii şi care se întîmplă mai ales cu participarea lor. În sfîrşit, sfinţiţii părinţi de la Peşteri şi-au dat seama că Nichita a căzut în înşelare şi au început să se roage lui Dumnezeu pentru el. Nichita s-a întors în mănăstire, şi-a văzut păcatul, şi a pus început de pocăinţă. După vreme îndelungată de pocăinţă cu lacrimi, Dumnezeu i-a dăruit iertare şi darul facerii de minuni. Sfîntul Nichita a trecut la Domnul la anul 1108 după Hristos.

Cântare de laudă la Cuviosul Nichita de la Lavra Peşterilor Kievene

Nichita Făcătorului s-a rugat

Ca să-l învrednicească Făcătorul a toate

Ca el, Nichita, pe Făcătorul a toate să-L vadă.

„O, Doamne, arată-mi-Te, arată-mi-Te!”

Nichita, te înşeli de păcat,

Aste cerînd Făcătorului!

Curăţeşte-te de patimi mai întîi,

Ca pe Făcătorul deabia în veşnicie să-L vezi,

Şi nu în acest trup păcătos fiind!

Căci El şi puterilor cereşti înfricoşată privire este!

Nouă această viaţă ni s-a dat

Ca în ea Domnului să ne învrednicim

Curăţindu-ne trupul şi sufletul de păcate.

De văzut însă nu trebuie să cugetăm a-L vedea

Decît în veşnicie.

Dar Nichita de aceste nu ştie,

El pe Domnul vrea să-L vadă acum:

,, Arată-mi-Te, o, Preaînalte!”

Atunci diavolul cu adevărat I s-a înfăţişat.

„Cazi înaintea mea!” porunci necuratul,

Iar Nichita căzu cu grăbire,

Căci înger de lumină vedea că este.

Iar diavolul cel ce înger de lumină înşelătoare poate să se facă,

Chilia lui Nichita de acea lumină mincinoasă o umplu.

O, creştine, pe Dumnezeu să nu-L ispiteşti!

Veacul acesta Timp al plîngerii şi al curăţirii este!

Doar veacul cel de veci poate

Vederea lui Dumnezeu să ne-aducă!

Veacul acesta

Timp al credinţei în cele nevăzute este!

Şi doar veacul de veci

Al vederii celor în care aici am crezut!

Lupta mai întîi, şi doar apoi răsplata.

Durerea mai întîi, şi doar apoi bucuria.

Căci toate tainele

Au un timp al lor.

Sursa: http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/