Postul, calendarul bisericesc și ”Anul Nou pe vechi”. Însemnările unei mămici

O familie ortodoxă care își construiește casa în spiritul tradiției bisericești nu poate primi modul de sărbătorirе а Anului Nou în forma sa acceptată de societate. În primul rând – ne aflăm în post. În al doilea rând, festivitățile grandioase organizate cu ocazia Anului Nou trec una din cele mai mari sărbători ale creștinismului, Nașterea Domnului, în coada listei sărbătorilor de iarnă. Până la revoluție însă (n.r. Marea Revoluție Socialistă din 7 noiembrie 1917), Anul Nou era doar una dintre multele sărbători de iarnă. În prezent, până și în țările din vest, sărbătoarea Crăciunului, deseori chiar și lipsită de importanța sa creștină, prevalează totuși în fața celebrării Anului Nou.

Și ajungem la faptul că unii încearcă să contopească Anul Nou din copilăria sovietică cu tradițiile Crăciunului ortodox. Iar alții, dimpotrivă, consideră sărbătoarea Anului Nou ca una fără importanță pentru familia sărbătorilor ortodoxe. Deoarece aceasta nici nu există în calendarul bisericesc.

Cum găsim, deci, calea de mijloc?

Dacă o sărbătoare nu se regăsește în caledarul bisericesc nu înseamnă ea nu poate fi celebrată. În calendar nu este înscrisă ziua de naștere a surorii mele, care s-a născut în post, dar aceasta este o mare sărbătoare pentru familia mea. Și, desigur, nu există nici un fel de exces de mâncare sau beții cu această ocazie. În timpul Postului Crăciunului sărbătorim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, hramul bisericii, zilele de naștere și faptul că suntem în post nu înseamnă că aceste sărbători vor fi amânate pentru a fi marcate după post.

Să marcăm Anul Nou pe 14 ianuarie? Faptul că Biserica noastră (slavă Domnului!) respectă stilul vechi (n.r calendarul iulian), nu înseamnă că Anul Nou trebuie marcat pe „vechi” deoarece în calendarul bisericesc nu este vorba despre nici un An Nou pe 14 ianuarie. Dacă este să respectăm calendarul bisericesc, atunci Anul Nou bisericesc începe pe 14 septembrie și nu pe 14 ianuarie. În această zi se citește Canonul Anului Nou, astfel, dacă ar fi să mutăm serbarea „adevăratului An Nou”, atunci ar trebui să o facem la începutul lui septembrie. Pentru că în orice sens, Anul Nou este o chestiune condiționată. Cel puțin pentru fiecare om în parte, un nou an începe în ziua în care își serbează venirea pe lume.

Dar și numărul de ordine al anilor este, la fel, strict orientativ: aceasta nu este data exactă a Nașterii Domnului. De fapt calendarul este o chestiune a statului, nu a Bisericii sau a naturii. Astfel dacă este să marcăm schimbul vechiului calendar de perete cu un altul nou, când o putem face dacă nu pe 1 ianuarie?

Ce așteptăm, totuși, de la sărbătoarea Anului Nou într-o familie ortodoxă?

Așteptăm ca postul să rămână post; ca acest moment să rămână unul de pregătire pentru Nașterea Domnului. Ca ai noștri copii să perceapă sărbătorile conform valorii lor adevărate. Și, prin aceasta, să se odihnească, să se bucure, să sărbătorească la fel de frumos ca și copiii de o vârstă cu ei din familiile ce nu au o relație deosebită cu biserica. Și iată ce ne reușește.

Pentru ca Anul Nou să fie ”una din” sărbătorile de iarnă, în timpul postului în familie trebuie să se cinstească și o seamă de alte sărbători. Iar acestea trebuie să aducă cu adevărat sărbătoarea în casă.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Pentru această sărbătoare, noi decorăm deja căsuța noastră cu fulgușori și îngerași, iar aceste decorații le asociem nu cu Anul Nou, ci cu pregătirile de Crăciun și cu această sărbătoare închinată Măicuței Domnului (pe când era o pruncă de trei ani). Dacă biserica a început deja să cânte tropare, irmose ale Nașterii Domnului, începem și noi. Acesta este și semnul că a venit timpul să ascultăm și să învățăm colinde. Masa de sărbătoare în această zi nu este cu nimic mai prejos decât cea de Anul Nou, căci acesta este una dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești! Fața de masă albă, deosebită, lumânările, toate acestea nu pot lipsi…

Sfântul Nicolae

Și această sărbătoare este marcată în sânul familiei noastre în mod special – rugăciuni speciale, slujba zilei, masa de sărbătoare. Dar, pe lângă acestea, este și mica minune a micilor daruri pe care copiii le găsesc în ciorapii (sau cizmele) aranjate frumos lângă ușă, în ajunul zilei. De asemenea, în cinstea prăznuirii Sfântului Nicolae, împodobim ferestrele cu ghirlande luminoase. Acestea toate dau o dispoziție deosebită sărbătorii, și accentuează așteptarea Crăciunului.

Nu trebuie uitată nici sărbătoarea Sfântului Spiridon, făcătorul de minuni, când se poate citi viața sfântului, cu multele sale minuni.

În tot timpul postului, însă, ne pregătim pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Copiii noștri fac ei înșiși decorațiuni de iarnă – ghirlande, fulgușori, felinare, îngerași – artă, muncă, fantezie (copiilor mici, în special, le place mult mai mult să vadă atârnând de lustră un îngeraș făcut cu mânuțele lor, decât un ornament cumpărat) și le atârnă de lustre, le lipesc de ferestre, de pod. Dar după Sfântul Nicolae, după ce am împodobit totul cu ghirlande, ne oprim din decorat, așteptând Ajunul Crăciunului. Deci de Anul Nou încă nu avem în casă brăduțul împodobit, și nici podoabe la icoane.

Totuși, dacă Nașterea Domnului este pentru noi sărbătoarea de iarnă cea mai importantă, și dacă vom împodobi întreaga casă doar în Ajun, copiilor le va fi un pic trist, pentru că peste tot în rest deja domnește o veselie sclipitoare, plină de lumini, care lipsește în casa noastră. Dar dacă vom începe să împodobim căsuța noastră pentru Crăciun cu câte ceva încă de la începutul postului, ea va fi veselă și primitoare, și copiii nu vor simți lipsa brăduțului, ci doar le va crește dorul de Crăciun.

Și atunci, dacă împodobirea casei, a bradului, cadourile sunt toate întoarse sărbătorii Nașterii Domnului, ce rămâne familiei în noaptea de Anul Nou? O masă ușoară de sărbătoare, dar cu mâncare de post, la fel ca o masă de duminică în familie. Permisiunea de a mânca dulciuri, pentru copii. Ce alte lucruri deosebite ar putea fi rezervate doar pentru noaptea de Anul Nou?

Anume astfel și percep Anul Nou copiii mei – ca pe o noapte în care avem o cină de sărbătoare, la o oră foarte târzie. Așteptăm orele târzii, privim prin internet (nu avem televizor) discursul președintelui, facem numărătoarea inversă și cântăm împreună imnul țării… Facem rugăciunea de seară, Îl rugăm pe Domnul să ne dea binecuvântarea Sa și pentru anul ce începe. Stingem lumina. Cei mici adorm primii. Cei mari privesc focurile de artificii, din fereastră.

După zilele liniștite între Anul Nou și Crăciun, când întreaga familie se strânge împreună, vine mult-așteptatul Ajun al Crăciunului. În casa noastră vine bradul viu… steluța de aur cu opt colțuri… Casa este împodobită cu ploiță, ghirlande, crenguțe de brad, inscripții de Crăciun. La icoane punem prosoape albe, crengi de brad. Seara, pe masă, așternem fața de masă albă, aprindem lumânarea de Crăciun… Ne așteaptă slujba Nașterii Domnului, iar apoi – cadourile, sub brăduț… Minunea Crăciunului, minunea sărbătorii care aduce bucuria, adevărata bucurie. Când cerul și pământul prăznuiesc împreună, când îngerii și oamenii întâlnesc una și aceeași sărbătoare.

Astfel ”noaptea magică” este, pentru copiii noștri, cea de 6 spre 7 ianuarie (după calendarul gregorian). Copiii noștri nu numai că nu sunt lipsiți de obișnuitele bucurii de Anul Nou ale copiilor, ci le și primesc într-un volum mult mai mare, mai complet și la un nivel mai profund, la timpul potrivit. Anul Nou este pentru noi o noapte deosebită, ce ne leagă de țara noastră și de simbolurile ei.

Sursa: http://www.pravoslavie.ru

Autor: Anna Saprâkina

Traducere și adaptare: Alina Marin și Oltea Boldureanu (Grosu)