Postul este cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu omului în rai

Postul este cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu omului în rai: „Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!” (Fac. 2, 16-17).

Postul Nașterii Domnului a fost instituit în sec. IV-V, mai târziu decât Postul Sfintelor Paști. Este un post al pocăinței, însă cu o intensitate mai mică decât Postul Sfintelor Paști. Postul Crăciunului îmbină pocăința cu milostenia și fapta bună, la care ne îndeamnă pericopele evanghelice dinaintea și din timpul acestei perioade. Ne dă putința curățirii trupești și sufletești, pentru a putea primi în noi, în peștera trupului nostru și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască.

Postul Nașterii Domnului închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moise, precum și postul patriarhilor din Vechiul Testament. Precum drepții Vechiului Testament așteptau venirea lui Mesia cu post și rugăciune, așa se cuvine și creștinilor să aștepte și să întâmpine prin ajunare pe Cuvântul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria.

Prin cuvântul „post” noi înțelegem o înfrânare de la mâncăruri, dar și de la toate dorințele rele, pentru ca creștinul să-și poată face rugăciunea cu ușurință și să împace pe Dumnezeu, să-și omoare poftele și să câștige harul lui Dumnezeu (Mărturisirea Ortodoxă, Partea a III-a, Răsp. la întrebarea a 7-a).

Din acest motiv, postul este recomandat atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Mântuitorul însuși a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2; Luca, 4, 2); și tot Mântuitorul ne învață cum să postim: Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa    pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. (Matei, 6, 16-18). El ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post și rugăciune (Matei, 17, 21; Marcu, 9, 29). Posteau, de asemenea, sfinții apostoli și ucenicii lor (Fapte, 12, 2-3; II Cor., 6, 5); ei au rânduit postul pentru creștini (Așezămintele Sfinților Apostoli, Cartea a V-a, cap. XIII).

Orice persoană poate posti. Este posibil ca unii să nu fie în măsură să postească abţinându-se de la mâncare (cum ar fi persoanele bolnave de diabet), însă oricine poate să renunţe pentru un timp la ceva anume pentru a se concentra asupra relaţiei sale cu Dumnezeu. Orice lucru la care poţi renunţa temporar pentru a te concentra mai bine asupra lui Dumnezeu poate fi considerat ca post (I Corinteni 7,1-5). De exemplu o renunțare de a petrece mult timp pe internet sau de a judeca pe alții.

Vă aștept pe toți cei dornici de post, preocupați de problema duhovnicească, de rugăciune și de fapte bune, să Vă alăturați nouă, pentru ca să găsim împreună calea spre a da rodul care se așteaptă de la noi.

Deoarece în acest post oamenii se pregătesc să facă multe cadouri celor dragi de Sfintele Sărbători, Vă propun să facem și noi un cadou, personal să-i dăruim Crăciunului frumusețea, bunătatea și curăția sufletelor noastre, așa cum și El ne-a dăruit Mântuirea.

Dorindu-vă un post cu multe roade duhovnicești, vă îmbrățișez părintește, asigurându-vă de toată prețuirea și de toate rugăciunile mele către Domnul Hristos, Cel Ce Se naște continuu.

            Cu binecuvântări de la Domnul,

            Starețul Sfintei Mănăstiri Curchi,

Arhimandrit Siluan (Șalari)