Preoți basarabeni martirizați în primul an de ocupație sovietică (1940-1941) (II)

Cernăuțeanu, Vladimir, preot la Catedrala din Tighina. S-a născut la 3 ianuarie 1902. Avea studii de licențiat al Facultății de Teologie din București. În timpul când ocupa funcția de paroh al Catedralei din Reni, din inițiativa P.C. Sale, a fost renovată fundamental Biserica Catedralei, construindu-se și o casă parohială. A fost înființat un azil de bătrâni și organizată Societatea religioasă ”Sf. Gheorghe” a tineretului din Reni. O perioadă de timp a fost  protopop de jud. Ismail, ocupând și funcția de paroh al Catedralei din Bolgrad. Era deputat eparhial al eparhiei Cetatea Albă-Ismail, misionar și membru al Consistoriului mitropolitan-Iași[1].

     A desfășurat o largă activitate și în timpul când era preot la Catedrala din Tighina. Îndeplinea funcția de profesor de religie și era membru al Comitetului de conducere al Căminului cultural, Fundația ”Principile Carol” din Tighina.

    În timpul primei ocupații sovietice a fost arestat de organele NKVD, judecat pentru „agitație antisovietică” și condamnat la cinci ani de lagăr în Siberia, de unde nu s-a mai întors[2].

     Ciocan,Ieremia, preot pensionar din Chișinău. S-a născut în anul 1867 în s. Beleuța, jud. Hotin[3].După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot și numit la Biserica Sf. Arh. Mihail din Cotâleva, jud. Hotin, cu începere de la 11 septembrie 1889[4]. În anul 1895 a fost transferat la Biserica Sf. Cuv Parascheva din com. Nișcani, jud. Orhei[5]. În perioada 1915-1918 a fost preot militar. Până în anul 1929, a fost paroh la Biserica Sf. Gheorghe din Novaci, jud. Chișinău, apoi pensionat[6].

     În perioada 1905-1916, părintele Ieremia Ciocan, se manifestă ca scriitor-publicist înființând și o revistă[7].

      După pensionare a locuit în Chișinău, devenind în 1934, președinte onorific al Partidului Național Socialist al României, secția Chișinău[8].

  Odată cu instaurarea puterii sovietice, la 12 iulie 1940, părintele Ieremia Ciocan a fost arestat de către organele NKVD și întemnițat în închisoarea din Chișinău.

A fost omorât prin împușcare, la 27 iunie 1941[9].

      Ciobanu, Nicolae, preot în parohia  Stoicani, jud. Soroca. S-a născut la 1 iunie 1898 în localitatea Horodiște, jud. Lăpușna. După absolvirea Seminarului Teologic în 1922, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Sf. Arh.  Mihail din Soloneț, jud. Soroca[10]. În anul 1930 a fost transferat la Biserica Sf. Nicolae din Domulgeni același județ[11].

      Începând cu anul 1936, părintele Nicolae devine memebru al echipei misionare eparhiale[12]. La ședința cursurilor misionare care au avut loc în zilele de 13-14 iulie 1936 la Bălți, P.C.Sa a vorbit despre ”cauzele care au provocat și mențin stilismul”[13].

Ultima parohie a părintelui Nicolae Ciobanu a fost com. Stoicani,  jud. Soroca, cu Biserica Sf. Pantelimon.

      În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), s-a stabilit la Chișinău pentru a se repatria în România. La 14 decembrie 1940, a fost arestat de către organele NKVD-iste și condamnat pentru agitație antisovietică[14]. A fost judecat la zece ani de lagăr, fiind deportat la 19 iunie 1941 într-un lagăr din regiunea Arhanghelsk, de unde nu s-a mai întors[15].

      Coban, Ioan, preot în parohia Ochiul Alb, jud. Bălți. S-a născut la 1 februarie 1901. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în 1924,  a fost hitotonit preot și numit la Biserica Sf. Arhid. Ștefan  din Ochiul Alb, jud. Bălți[16].

      În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Ioan Coban a fost arestat și deportat în Siberia, despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic[17].

      Potrivit unor mărturii ale sătenilor: ”Preotul Ioan Coban, având o fată la studii în România, a încercat să se refugieze dar n-a reușit. Când  ajunsese cu brișca la Prut, acolo erau de acum instalați grănicerii sovietici. A încercat să se refugieze și directorul școlii din sat. La scurt timp ambii au fost deportați în Siberia”[18].

       Cornei, Ilie, preot în parohia Clișcăuți, jud. Hotin. S-a născut la 20 decembrie 1903. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot în anul 1924. În următorul an a fost numit cleric la Biserica Sf. Treime din Larga, jud. Hotin[19].

       La 15 iulie 1930, parohia Larga a fost vizitată canonic de către P.S.Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935),  însoțit de către consilierul eparhial, protoiereul Dionisie Iavorschi, de către protoiereul cercului și misionarul eparhial. A fost inspectată vechea biserică cât și cea nouă, construită în 1897. Clerul era alcătuit din preotul paroh Ioan Radomschi, preotul Ilie Cornei, diaconul Ioan Popovici și cântărețul Vasile Dulipovici[20].

      Următoarea parohie a preotului Ilie Cornei a fost com. Clișcăuți, jud. Hotin, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului. Biserica din Clișcăuți s-a învrednicit de o slujbă arhierească săvârșită de către P.S.Episcop Tit al Hotinului (1935-1940), la 30 martie 1936. La această Sf. Liturghie au primit Sf. Împărtășanie peste 800 de locuitori din Clișcăuți. S-a oficiat apoi un Tedeum, după care părintele paroh Ilie Cornei a raportat despre starea religioasă și morală a credincioșilor din parohie[21].

      În primul an de prigoană împotriva Bisericii din Basarabia, a fost ucis de sovietici, la 1 februarie 1941[22].

      Crițchi, Vsevolod, preot în parohia Colincăuți, jud. Hotin. S-a născut la 1 aprilie 1879[23].  După absolvirea Școlii de cântăreți a fost numit la Biserica Sf. Teodor Tiron din Chișinău. În timpul când se afla la Chișinău îndeplinea și funcția de grefier al Societății eparhiale de tutelă[24].

      A fost hirotonit preot în anul 1918, cu două clase de seminar teologic și examen de preot. Începând cu anul 1921 a slujit la Biserica Înălțarea Domnului din Colincăuți, jud. Hotin[25]. Din 1928 devine paroh al acestei biserici[26].

       În primul an de ocupație sovietică mulți preoți din Basarabia au fost arestați, judecați și chiar omorâți, iar cei rămași erau supuși la impozite mari și siliți de autorități la munci grele și necorespunzătoare cu situația lor socială. Astfel, autoritățile ateie urmăreau scopul de discreditare a preoților în fața credincioșilor. Părintele Vsevolod Crițchi a murit de frig, în timp ce lucra la curățirea zăpezii de pe șoseaua Cernăuți – Hotin[27], la 20 decembrie 1940[28].

      Cvatcovschi, Mihail, preot în parohia Racovăț, jud. Soroca. S-a născut la 2 decembrie 1899. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în anul 1920, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Redi Cereșnoveț, jud. Soroca, Biserica cu  hramul Adormirea Maicii Domnului[29]. În anul 1926 a fost transferat la Biserica Sf. Arh. Mihail și Gavriil din Racovăț același județ[30].

     Biserica din Racovăț era permanent ținută în ordine. În anul 1934, în urma cererii preotului paroh, consiliul parohial primește un ajutor bănesc din partea consiliului eparhial și cu ajutorul enoriașilor se efectuiază o reparație capitală a bisericii[31].

    A desfășurat o activitate misionară și pastorală în parohie, pentru a acumula mai multă practică în activitatea respectivă, participă la cursurile misionare care au avut loc în orașul Bălți în perioada 13-14 iulie 1936[32].

   În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Mihail Cvatcovschi a fost arestat și deportat în Siberia, despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic[33].

     Doncilă, Vasile, preot la capela Sf. Ștefan a Liceului Alexandru Donici nr.3 de băieți din Chișinău. S-a născut la 1 iulie 1877 în comuna Sârcova, județul Orhei. Fost absolvent al Seminarului Teologic și licențiat al Facultății de Teologie[34]. Fiind hirotonit preot în anul 1899, a deservit mai multe parohii, a fost o perioadă de timp paroh al Bisericii Înălțarea Domnului  din Cărpinenei, jud. Chișinău[35], apoi  slujitor la capela Sf. Ștefan  a Liceului  Alexandru Donici nr.3 de băieți fiind și profesor de religie, în localul acestui liceu s-au adunat și lucrat membrii  Sfatului Țării din Basarabia votând Unirea[36].

    Din 1933, când în localul liceului se stabilește Facultatea de Științe Agricole,  părintele Vasile Doncilă  devine paroh al Capelei  acestei instituții.

    A desfășurat o largă activitate, fiind confesor al primului regiment de cavalerie al Republicii Democratice Moldovenești. În 1918  devine protopop al garnizoanei Chișinău și misionar, iar în perioada anilor 1928-1931 a fost senator în parlamentul țării[37]. A desfășurat o intensă activitate școlară și extrașcolară ca propagandist a muzicii naționale și o bogată activitate cultural-națională.  Îndeplinind și funcția de delegat al Ministerului Instrucțiunii și Cultelor cu inspectarea bisericilor și  școlilor din Macedonia grecească.

      Pentru meritele P.C. Sale a fost decorat cu: „Sf. Ana” cl. II și a III-a cu spade, ”Vladimir” gr.IV, ”Răsplata Muncii” cl.I pentru biserică și cl.I pentru învățământ, ”Steaua României” în grad de ofițer și Insigna pentru serviciul de 25 ani[38].

     În timpul persecuțiilor NKVD-iste din 1940-1941, a fost arestat și condamnat la ani grei de temniță în Siberia, de unde nu s-a mai întors[39].

[1]  Figuri contemporane din Basarabia, Editura  ARPID, Chișinău , 1939, p.29

[2] Martiri pentru Hristos, din România…, p. 756

[3] Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol.IV,  Ed. Muzeum, Chișinău, 20002, p.301

[4] KEB, nr.19, 1889, p.791

[5] Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ , Кишиневъ,1911, p.171

[6] Iurie Colesnic, op.cit.

[7] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al  XIX-lea sub ruși, Ed. Muzeum, Chișinău, 2000,p.262

[8] Chestionarul arestatului  Ieremia Ciocan în cartea lui Iurie Colesnic, op.cit.

[9] Ibidem

[10] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.160

[11] Idem, 1930, p.141

[12] Episcopia Hotinului, nr.15-16, 1936, p.353

[13] Ibidem, p.348

[14] Alexandru Guțuleac, Noi mucenici și mărturisitori pentru Hristos în primul an de ocupație sovietică a Basarabiei (1940-1941),  rev. Luminătorul,  nr.5, 2011,  p.60;  Constantin  N. Tomescu,  Prin Basarabia și Transnistria, rev. Luminătorul,  nr.9-10, 1941, p.470

[15] Ibidem

[16] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.59

[17] Episcopia Hotinului, nr.3, 1941, p.61; Tedor Candu, Pr.Octavian Moșin, Documente  privitoare la istoria Bisericii din RSSM, Ed. Pontos, Chișinău, 2013, p. 272

[18] Localitățile Republicii Moldova, Itinerar documentar-publicistic ilustrat, Vol. 9, Fundația “Draghiștea”, Chișinau, 2009, p.311

[19] Episcopia Hotinului, Anuar, 1925, p.132

[20] Episcopia Hotinului, nr.16, 1930,  p.179

[21] Idem, nr.8, 1936, p.184-185

[22] Idem,  nr.3, 1941, p. 60;  nr.2, 1941,p.40; Biserica Basarabeană,  nr.5-6, 1942,  p.81; Pr. prof. Sergiu C.Roșca, Biserica basarabeană sub ocupația sovietică, rev. Misionarul, nr.1, 1942,  p.35( în  Martirologiu românesc din Basarabia….,p.236, cât și în Martiri pentru Hristos, din România…., p.657, preotul Ilie Cocnei este înscris sub numele Dumitru Ciornei)

[23] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925,  p.117

[24] Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p.9, 110

[25] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Chișinău, 1922, p.105

[26] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930,  p.75

[27] Pr. prof. Sergiu C.Roșca,op.cit., p.35;  Martirologiu românesc din Basarabia…, p.236; Martiri pentru Hristos, din România…., p.758

[28] Episcopia Hotinului, nr.2, 1941, p.40; Biserica Basarabeană, nr. 7, 1942, p.451

[29] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.144

[30] Idem, 1930, p.117

[31] Const.N. Tomescu, 10 ani de la reînființarea Episcopiei Hotinului, p.157

[32] Episcopia Hotinului,nr. 15-16, 1936, p.344

[33] Idem, nr.3, 1941, p.62

[34] Figuri contemporane din Basarabia…, p.50

[35] Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p.127

[36] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922, p.75

[37] Figuri contemporane din Basarabia…, p.50

[38] Ibidem

[39] Martiri pentru Hristos, din România…., p.759

Protoiereu Ioan Lisnic

Va urma…