Preoți basarabeni martirizați în primul an de ocupație sovietică (1940-1941) (partea a II-a)

În  perioada primei ocupații sovietice (1940-1941), în Basarabia, statul sovietic a promovat o serie de politici împotriva religiei, prin propaganda ateistă și alte mijloace. Averile bisericilor cât și locașurile de cult au trecut  în posesia statului sovietic.

Acesta, prin intermediul instituțiilor fiscale, a supus  bisericile la plata unor impozite exagerate, neachitarea cărora ducea la închiderea locașelor sfinte. Preoţii rămaşi în Basarabia erau,de asemenea, supuşi la plata unor impozite exagerat de mari, obligaţi să îndeplinească munci degradante, erau umiliţi, bătuţi, deportaţi şi chiar omorâţi. În prezentul articol am redat biografiile unor preoți basarabeni mai puțin cunoscuți, arestați, condamnați la ani grei de temniță de unde nu s-au mai întors, omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică de regimul sovietic.

Nicolae Arventiev, preot în parohia Deviza, jud. Cetatea Albă. S-a născut la 1 decembrie 1893[1] în localitatea Cosăuți, jud. Soroca[2]. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica „Sf. Arh. Mihail”  din Seceteni, jud. Chișinău, cu începere de la 14 noiembrie 1917[3]. În anul 1920 a fost transferat la Biserica cu hramul „Maicii Domnului  făcătoare de minuni” din Tropoclo, jud. Cetatea Albă[4], iar la 1 iulie 1933 la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din com. Deviza, jud. Cetatea Albă[5].

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), s-a stabilit la Chișinău pentru a se repatria în România. A fost arestat în anul 1941 de către organele NKVD, acuzat de agitație antisovietică și deportat împreună cu membrii familiei, soția Neonila și cei doi copii[6]. Despre viața lor de mai departe nu se cunoaște nimic.

Alexandru Bobeică, preot pensionar din Chișinău. S-a născut în localitatea Glavani, jud. Cetatea Albă[7]. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din Ceramurza, jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, regiunea Odesa), cu începere de la 28 iunie 1907[8]. În anul 1916 a fost numit administrator economic al Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău cu suspendare din serviciul parohial[9]. Pentru merite în activitatea pastorală, părintele Alexandru a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești fiind ridicat la rangul de protoiereu. În anul 1930 era preot iconom stavrofor, profesor de religie la Liceul Eparhial de Fete din Chișinău și președinte al Consiliului economic al acestei instituții, ales de către Congresul eparhial[10].

După instaurarea puterii sovietice din 1940-1941 a fost arestat de către agenții organelor NKVD și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors[11].

Teodor Bunescu, preot în parohia Zubrești, jud. Lăpușna. S-a născut la 18 aprilie 1894[12] în localitatea Vânători, jud. Chișinău[13]. După absolvirea Seminarului Teologic a fost numit temporar în funcția de cântăreț la biserica Schitului Răciula, la 12 mai 1916[14]. La 4 octombrie acelaș an, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din Dașcova, jud. Orhei[15], apoi transferat la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din com. Frasin, jud. Soroca, cu începere de la 4 noiembrie 1916[16]. În anul 1920, potrivit ceririi înaintate, este numit paroh al Bisericii „Sf. Varvara” din Popăuți, jud.Orhei[17].

         Ultima parohie a părintelui Teodor a fost s.Zubrești, jud. Lăpușna, cu Biserica „Sf. Arh. Mihail”[18]. Aproape două decenii a păstorit credincioșii din această localitate, din 1923 până la trecera P.C.Sale din viața pământească.

        După instaurarea puterii sovietice (1940-1941), părintele Teodor Bunescu n-a încetat să-și îndeplinească datoria de păstor duhovnicesc. Fiind în Orhei, a fost arestat de către agenții NKVD[19]. A fost condamnat la moarte prin împușcare, cu puțin timp înainte de retragerea trupelor sovietice din Basarabia[20].

Teodor  Chirilov, preot în parohia Șerpeni, jud. Tighina. S-a născut la 14 februarie 1873. După absolvirea Seminarului Teologic  a fost hirotonit preot, la 25 martie 1899 și numit paroh la Biserica „Acoperimântul Maicii Domnului” din Delacău, jud. Tighina. În anul 1925 a fost transferat la Biserica „Sf. Gheorghe”  din Șerpeni, același județ[21].

Pentru merite deosebite în activitatea pastorală și misionară desfășurată în parohie, la 22 iulie 1926, părintele Teodor a fost ridicat la treapta de protoiereu[22]. În perioada 19-24 august 1930, Î.P.S. Gurie, Mitropolit al Basarabiei, a efectuat vizite canonice a parohiilor de pe malul Nistrului[23]. A vizitat și parohia Șerpeni. La sosire, preotul paroh a rostit o cuvântare de bunsosit care a impresionat mult pe Înaltul Chiriarh, cât și întreaga populație adunată la biserică. Î.P.S. Sa a rămas satisfăcut de activitatea parohului din Șerpeni[24]. La 2 ianuarie 1932, părintele Teodor Chirilov a fost decorat cu distincția bisericească, palița[25].

În primul an de ocupație sovietică, părintele Teodor Chirilov a fost arestat de către organele NKVD  și deportat în Siberia[26], despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic. Potrivit altor surse, părintele Teodor a fost ucis în timpul persecuțiilor sovietice[27].

Eustatie Chiriță, preot în parohia Pitușca, jud. Chișinău. S-a născut în anul 1888. După absolvirea Școliii de cântăreți[28] a fost numit la Biserica  „Acoperemăntul Măicii Domnului” din localitatea Nesvoia, jud. Hotin, la 10 decembrie 1907[29]. În luna decembrie a anului 1912 a fost transferat la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din Logănești, jud. Chișinău[30] și în 1918 la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din satul Pitușca[31] același județ. La 2 iulie 1922 a fost hirotonit diacon pe seama parohiei Pitușca[32] îndeplinind în continuare funcția de cântăreț.

În primul an de ocupație sovietică (1940- 1941), din cauza lipsei de preoți, a fost hirotonit preot de către Episcopul Alexie de Tula[33] trimis de către autoritățile bisericești de la Moscova să conducă provizoriu Biserica din Basarabia. Puțin timp a avut să aducă laude lui Dumnezeu în calitate de preot la biserica din Pitușca. La 13 iulie 1941, părintele Eustatie Chiriță, împreună cu alți localnici din Pitușca, au fost arestați de către agenții NKVD și duși sub excortă în pădurea din apropierea satului Păulești unde au fost împușcați[34].

Potrivit altor surse, aflându-se că părintele a oficiat un Tedeum în care s-a rugat ca să câștige Armata Română, a fost omorât la 13 iunie 1941[35].

În ziarul Basarabia se descrie în felul următor: la 29 iulie, părintele Eustatie, ieșind din biserică, s-a exprimat făță de țărani că „în curând vom avea oaspeți”. Cuvintele părintelui au ajuns la urechile agenților organelor raionale NKVD. Împreună cu părintele au fost arestați mai mulți țărani localnici, suspectați de filo- românism.  Fiind duși sub excortă la Păulești-Lăpușna, au fost cu toții împușcați[36].

Ziarul Raza descrie, că la 31 iulie, înainte de  retragerea sovieticilor, autoritățile sovietice locale, intenționau să arunce în aer biserica din Pitușca. Aflând despre acesta, părintele Eustatie a chemat în ajutor localnicii. În următoarea zi împreună cu părintele au fost arestați mai mulți gospodari localnici. Părintele Eustatie Chiriță a fost împușcat pe marginea unui drum de țară. „A fost găsit cu trei degete ale mînii drepte înmănuncheate pentru închinare cu semnul Sfintei Cruci”[37].

Pavel Ciachir, preot în parohia Enăchești (Enichioi), jud. Cahul. S-a născut la 15 ianuarie 1913. Avea studiile Seminarului Teologic din Ismail și a Facultății de Teologie din Chișinău. După absolvirea Seminarului Teologic a fost numit cântăreț la Biserica „Sf. Nicolae” din Turlachi, suburbia orașului Cetatea Albă, cu începere de la 1 octombrie 1932[38]. A fost hirotonit preot în anul 1938 și numit paroh la Biserica „Sf. Nicolae” din Enăchești , jud. Cahul[39], păstorind credincioșii din această parohie până în vara anului 1941.

La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, părintele Pavel Ciachir a fost arestat și omorât de către autoritățile comuniste[40].

Afanasie Costrițchi, preotîn parohia Hagi – Curda, jud. Ismail. S-a născut la 9 martie 1891[41]în localitatea Nerușai, jud. Ismail[42]. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, la 1 mai 1915 a fost numit temporar în calitate de cântăreț la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Mihalcova, jud. Hotin[43]. A fost hirotonit preot la 12 februarie 1920 pe seama Bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Hagi – Curda, jud. Ismail[44](în prezent Camâșova, r-nul Ismail, reg. Odesa).

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941),  pentru apartenența sa la Partidul Național Creștin, a fost arestat de către agenții organelor NKVD din Ismail. A fost învinuit că, începând cu anul 1937, a fost președinte al PNC din localitatea Hagi-Curda, cum că ”a dus o propagandă contrarevoluționară îndreptată împotriva Uniunii Sovietice. După instaurarea puterii sovietice a desfășurat o agitație antisovietică  îndreptată spre sabotarea acțiunilor Partidului Comunist și a conducerii sovietice locale. A instigat femeile din sat la manifestări deschise împotriva membrilor sovietului sătesc cu scopul de a fi înlăturați. Își expunea deschis dorința de zdrobire a URSS în cazul  unui posibil război cu Germania…”[45].

La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, împreună cu alți deținuți din închisoarea din Ismail au fost transferați în penitenciarul nr. 2 din reg. Sverdlovsk. Părintele Afanasie a fost judecat la 12 martie 1942  la 10 ani de lagăr, ispășind pedeapsa într-un lagăr din Ivdelsk, reg. Sverdlovsk[46]. Despre viața lui de mai departe nu se știe nimic.

Gavriil Doliscinschi, preot în parohia Valea Trăisteni, jud. Lăpușna. S-a născut în 1874. După absolvirea Școlii spirituale[47] în anul 1894, a fost numit în serviciul de cântăreț la Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din com. Seliștea, jud. Chișinău. Conform cerii înaintate, la 21 august 1903, a fost transferat în calitate de cântăreț la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Țahnăuți, jud. Orhei[48]. A fost hirotonit preot cu examen de preot în anul 1918 și numit paroh la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Butuceni, jud. Orhei[49]. Ultima parohie a preotului Gavriil Doliscinschi a fost s. Valea Trăisteni (com. Boldurești), jud. Lăpușna, cu Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, numit la 10 octombrie 1926[50].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice (1940-1941) a fost arestat și deportat în Siberia[51]. Potrivit altei surse, părintele Gavriil Doliscinschi a fost omorât în timpul persecuției sovietice din 1940-1941[52].

Gheorghe Fotescu ( Motescu)[53], preot în parohia Cimitirului din orașul Tighina. S-a născut la 9 noiembrie 1896 în com. Volcineț, jud. Lăpușna. Avea studiile Seminarului Telogic din Chișinău și a Facultății de Medicină din Iași[54]. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1921, a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Găureni, jud. Lăpușna. În anul 1927 a fost transferat la Biserica „Sf. Alexandru Nevschi”[55], parohia Cimitirului din orașul Tighina.

Pe parcursul anilor slujiți în parohia Cimitirului din orașul Tighina (1927-1940), părintele Gheorghe Fotescu a desfășurat o activitate pastorală și misionară rodnică. Din inițiativa cucerniciei sale a fost înființată pe lângă biserică o societate de ajutor reciproc și asigurări în cazuri de moarte. Până în anul 1940, în apropierea Bisericii „Sf. Alexandru Nevschi” din Tighina se construia un cămin bisericesc[56].

La retragerea trupelor românești din Basarabia, în ziua de 28 iunie 1940, bandele „iudeo-comuniste” terorizau populația locală. La Tighina, avocatul Glinsberg a împușcat demonstrativ, în stradă, doi funcționari ai prefecturii. Împreună cu alți evrei, l-au reținut în stradă pe preotul Gheorghe Fotescu pe care l-au maltratat și l-au supus la diferite chinuri. I-au tăiat limba și urechile, apoi l-au dus în altar și au incendiat biserica. Astfel, ”în foc au sfârșit și preotul și biserica”[57].

Mihail Ghilea,  preot în parohia Unțești (oficiul Ungheni), jud. Bălți. S-a născut la 11 ianuarie 1890. După absolvirea Școlii de cântăreți a fost numit la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Nagoreni, jud. Hotin, cu începere de la 15 mai 1918[58]. În anul 1940 era preot la Biserica cu hramul „Toți Sfinții” din Unțești, jud. Bălți.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Mihail Ghilea a fost arestat de către agenții organelor NKVD, fiind învinuit că ar fi fost ”agent al Serviciului de spionaj român„. A fost exilat în regiunea Barnaul unde a fost judecat în 1942, aplicându-i-se pedeapsa capitală[59].

Alexandru Grosu, preot în parohia Olănești (actualmente r-nul Ștefan Vodă), jud. Cetatea Albă. S-a născut în anul 1892 în com. Tuzla, jud. Cetatea Albă[60]. După absolvirea Seminarului Teologic a fost numit temporar în funcția de cântăreț la Biseica „Sf. Arh. Mihail” din Abaclâdjaba, jud. Tighina. A fost hirotonit preot la 28 octombrie 1913 și numit slujitor la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cimișlia, același județ [61]. Ultima parohie a părintelui Alexandru Grosu a fost com. Olănești, jud. Cetatea Albă [62] cu Biserica „Sf. Cuv. Parascheva”.

În anul 1941 a fost arestat de către agenții organelor NKVD și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors[63].

Vladimir Loghin, preot în parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel” din or. Tighina. S-a născut în anul 1880. După absolvirea Seminarului Teologic în 1901, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Hulboca, jud. Orhei[64] cu Biserica „Sf. Nicolae”. În anul 1908 a fost transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vulcănești, jud. Ismail[65], iar în 1921, slujitor la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din Chișinău („soborul vechi”) [66].

Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat la treapta de protoiereu. Ultima parohie a părintelui Vladimir Loghin a fost Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel din orașul Tighina[67].

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), a fost arestat de către agenții organelor NKVD și deportat în Siberia[68]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

Alexandru Lozanovschi, preot în parohia Roșu, jud. Cahul. S-a născut la 9 februarie 1891[69]. După absolvirea Seminarului Teologic a fost numit temporar în funcția de cîntăreț la Biserica „Înălțarea Domnului” din Zâmbreni, jud. Chișinău, cu începere de la 21 mai 1915[70]. A fost hirotonit preot la 23 octombrie 1916 pe seama parohiei Martaza, jud. Cetatea Albă, cu Biserica „Sf. Ioan Teologul”, iar la 16 septembrie 1922, numit la Biserica „Sf. Dimitrie” din localitatea Roșu, jud. Cahul[71].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice, părintele Alexandru Lozanovschi a fost arestat și deportat în Siberia[72]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

Nicanor Maleschii, preot în parohia Palanca, jud. Cetatea Albă. S-a născut la 18 februarie 1905. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din com. Palanca, jud. Cetatea Albă cu începere de la 25 septembrie 1927[73].

La retragerea trupelor românești din Basarabia, părintele Nicanor Maleschii se afla la Cetatea Albă. A fost împușcat în stradă, de către evreii comuniști Zukermann și Burmann, în ziua de 28 iunie 1940[74].

Filip Mihul, preot în parohia Șoldănești, jud. Orhei. S-a născut la 3 noiembrie 1887. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1910, a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Șoldănești, jud. Orhei[75].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice, părintele Filip Mihul a fost arestat de către agenții organelor NKVD. Fiind acuzat de ”agitație antisovietică”, a fost judecat la 10 ani de lagăr în Siberia, de unde nu s-a mai întors[76].

Gheorghe Munteanu, preot în parohia „Înălțarea Domnului” din or. Ismail. S-a născut la 22 aprilie 1909. După absolvirea Facultății de Teologie, a fost hirotonit preot la 13 decembrie 1931 și numit paroh al Bisericii „Sf. Ioan Teologul” din com. Nerușai, jud. Ismail[77].

Pentreu merite în activitatea pastorală desfășurată în parohie, a fost decorat în anul 1935 cu distincția bisericească, bedernița[78]. În același an, a fost transferat la parohia Regina – Maria, suburbia orașului Ismail, cu biserica în construcție [79]. La data de 1 aprilie 1939 a fost numit paroh al Bisericii „Înălțarea Domnului” din Ismail[80], până în anul 1940 a fost și profesor la Seminarul Teologic din același oraș[81].

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940-1941), părintele Gheorghe Munteanu a fost arestat de către agenții organelor NKVD din Ismail pentru aparteneța sa la Partidul Național Creștin. A fost acuzat cum că, fiind membru al partidului, „a dus o politică reacționară burgheză îndreptată împotriva muncitorilor și țăranilor”. Împreună cu părintele au fost judecați mai mulți membri ai PNC din Ismail. Au fost cu toții judecați de către Tribunalul Militar. Părintele Gheorghe Munteanu a fost judecat la 8 ani de lagăr. Fiind în detenție, pentru”activitate contrarevoluționară în lagăr”, este judecat din nou, fiind condamnat la 10 ani. A fost eliberat din lagăr în anul 1953, cu sentința domiciului obligatoriu în regiunea Krasnoiarsk[82]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

Constantin Rughinov, preot în parohia com. Cimișlia, jud. Tighina. S-a născut la 3 septembrie 1887[83] în com. Sadova, jud. Orhei[84]. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în 1910, a fost hirotonit preot pentru Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cinișeuți, jud. Orhei în calitate de preot – ajutător. În anul 1911 în localitate a fost zidită a doua biserică cu hramul „Acoperimântul Maicii Domnului”[85]. Pentru activitate pastorală, părintele Constantin a fost gratificat în anul 1915 cu bedernița[86].

A continuat studiile la Facultatea de Teologie din Chișinău. În anul 1930 a susținut teza de licență cu titlul „Raportul dintre Stat și Biserică în primele trei veacuri”[87]. Pentru merite în activitatea pastorală, în anul 1932 a fost gratificat cu crucea aurită[88].

Ultima parohie a părintelui Constantin a fost com. Cimișlia, jud. Tighina, cu Biserica  „Adormirea Maicii Domnului”, fiind numit preot – ajutător la această biserică[89].

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940-1941), mulți preoți se adunau la Chișinău pentru a se repatria. Părintele Constantin Rughinov a fost arestat de către agenții organelor NKVD,  fiind în Chișinău, la 11 decembrie 1940[90] . A fost condamnat la 8 ani de lagăr în Siberia de unde nu s-a mai întors. Trece la cele veșnice, fiind în detenție, la 5 februarie 1945[91].

Haralambie Samburschi, preot în parohia com. Cimișlia, jud. Tighina.S-a născut la 3 februarie 1874. După absolvirea Seminarului Teologic, la 24 iulie 1898, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Caracui, jud. Chișinău, cu Biserica „Sf. Nicolae”[92]. Pentru activitatea pastorală desfășurată în parohie, în luna aprilie a anului 1907 a fost gratificat cu bederniță[93].

În anul 1919 a fost transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din com. Cimișlia, jud. Tighina[94]. Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri, iar la 22 iulie 1926, a fost ridicat în treapta de protiereu[95]. Îndeplinea și funcția de președinte al Cercului pastoral „Cimișlia”. Astfel, la 30 iunie 1929, în cadrul ședinței Cercului pastoral care a fost desfășurată în parohia Gradiștea a luat cuvântul și părintele Haralambie Samburschi. La deschiderea conferinței, care a avut loc după săvârșirea Sf. Liturghii, președintele Cercului pastoral a dorit celor prezenți ca cuvintele de învățătură rostite să găsească teren bun și să aducă roade în credință[96].

După instaurarea puterii sovietice, în anul 1941, a fost arestat de către agenții organelor NKVD și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors[97].

Petru Sinitân, preot la Catedrala din orașul Cetatea Albă.  S-a născut la 23 iunie 1883[98]. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1905, a activat o perioadă în calitate de profesor[99]. A fost hirotonit preot la 30 iulie 1909 pe seama parohiei Crasnaia Poleana, jud. Știgrî (Rusia), iar la 16 decembrie 1915 a fost numit al II-lea preot la Catedrala „Înălțarea Domnului” din orașul Cetatea Albă[100].

Pentru activitate pastorală și misionară desfășurată în parohie, la 20 martie1916 a fost gratificat cu camilaucă[101], iar mai târziu ridicat la rangul de protoiereu. În luna octombrie al anului 1923 a fost ales membru al Sfatului protopopesc al Cetății Albe[102]. S-a destins prin contribuția P.C. Sale în „ofensiva sanitară” care a fost desfășurată în lunile august și septembrie 1938. Pentru merite deosebite a fost decorat prin decret regal în anul 1939 cu Crucea „Meritul Sănătății”, cl. I[103].

În urma înaitării notei ultimative de către Guvernul sovietic în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, când armata și administrația română se retrăgeau, preotul Petru Sinițân a fost împușcat în gara din Cetatea Albă de către evreii comuniști. Au fost omorâți șeful gării și ajutorul acestuia. Acțiunea teroristă era condusă de evreul Abram Carolic[104]. Potrivit altor surse, preotul Sinițân a fost spânzurat împreună cu membrii familiei sale în catedrala orașului[105].

Ioan Spinei, preot în parohia Sălcuța, jud. Tighina. S-a născut la 24 iunie 1890. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot, la 10 octombrie 1920 și numit paroh la Biserica „Acoperemântul Maicii Domnului” din localitatea Levințî, jud. Hotin[106]. La 15 iunie 1921 a fost transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Sălcuța, jud. Tighina în calitate de cleric[107]. În anul 1925 devine paroh al acestei biserici[108].

Din inițiativa preotului paroh și al Consiliului parohial pe parcursul anului 1927, a fost efectuată o reparație capitală a bisericii din Sălcuța. Sfințirea bisericii a avut loc la 9 octombrie. Invitatul principal la acest eveniment spiritual a fost Î.P.S. Sa Arhiepiscopul Gurie al Basarabiei. Însoțit de Consilierii eparhiali, Î.P.S. Sa a plecat din Chișinău sâmbătă dimineața, cu trenul spre Basarabeasca. De la stația de cale ferată Zaim întreaga suită a plecat spre Sălcuța, care se află la 4 km de Zaim[109]. Ajunși la poarta bisericii, au fost întâmpinați cu pâine și sare, parohul a urat Î.P.S. Sale bun venit, ținând și o cuvântare. A doua zi, duminică a avut loc sfințirea bisericii. Din cauza mulțimii de credincioși adunați la acest eveniment spiritual, Sf. Liturghie a fost oficiată afară în curtea bisericii. Pentru merite în activitatea pastorală, parohul bisericii a fost gratificat cu scufie[110].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupațieiei sovietice (1940-1941), părintele Ioan Spinei a fost arestat și deportat în Siberia[111]. A fost judecat la 10 ani de lagăr pentru apartenența la Partidul Național Liberal[112]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

Vasile Stihie, slujitor la biserica grecească din or. Cetatea Albă. S-a născut la 1 martie 1888[113]. După absolvirea Școlii spirituale a fost numit cântăreț la Biserica „Sf. Dimitrie” din Văscăuți, jud. Soroca, cu începere de la 13 septembrie 1906[114]. În anul 1908 a fost transferat la Biserica „Sf. Atanasie” din Cișmechioi, jud. Cahul [115], apoi numit în calitate de cântăreț la Catedrala „Schimbarea la Față” din or. Bolgrad[116]. A fost hirotonit în treapta de diacon[117] pentru Catedrala din Bolgrad la 21 septembrie 1914, iar la 10 mai 1916, numit diacon la Catedrala „Acoperemântul Maicii Domnului” din or. Ismail[118].

Pentru merite deosebite a fost ridicat în treapta de protodiacon.  La 1 ianuarie 1924 a fost transferat la Biserica Episcopală cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” din or. Ismail[119], iar la 1 octombrie 1930, numit slujitor la Biserica grecească „Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava” din or. Cetatea Albă[120].

La 28 iunie 1940, când armata și administrația română se retrăgeau din Basarabia, bande anarhice jefuiau totul ce le cădea în cale. Încercând să jefuiască Biserica „Sf. Ioan de la Suceava” din Cetatea Albă, părintele Vasile Stihie împreună cu preotul paroh, Hrisant Fotescu, au încercat să opuie rezistență. Ambii au fost împușcați, preotul paroh a fost rănit iar părintele-diacon a fost împușcat mortal[121].

Tedosie Svetenco, preot în parohia din localitatea Gâsca, suburbia or. Tighina. S-a născut în anul 1879[122] în localitatea Nedobăuți, jud. Hotin. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în 1900, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din Serbiceni, jud. Hotin, cu începere de la 9 septembrie[123]. În anul 1906 a fost gratificat cu bedernița, iar în 1907 devine membru al Sfatului protopopesc. Timp de 11 ani a fost învățător în școala parohială din localitate[124].

La 2 martie 1911, conform ceririi înaintate, a fost transferat la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Gâsca, suburbia orașului Tighina[125]. A predat religia și în școala parohială din localitatea păstorită. În anul următor a fost gratificat cu  scufie și ales membru al Comitetului eparhial de revizie[126].

În timpul vizitelor canonice arhierești, săvârșite de către Î.P.S. Gurie Mitropolit al Basarabiei, în perioada 19-24 august 1930, a vizitat și parohia Gâsca. A fost întâmpinat de cătrre preotul paroh cu  un cuvânt de bun venit, raportând totodată despre starea spirituală din parohie. După serviciul divin săvârșit, Mitropolitul Gurie a vorbit în limba rusă, înțeleasă de populația locală, îndemnând creștinii la unire în credință împreună cu preotul și mitropolitul, fiindcă numai în așa fel se poate ajunge la scopul urmărit de creștini – mântuirea sufletelor, prin jertfa Celuia ce s-a răstignit pentru noi[127].

Pentru merite în activitatea pastorală, părintele Todosie a fost decorat  în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat la treapta de protoiereu, iar la 2 ianuarie 1932, a fost gratificat cu palița[128].

În timpul stăpânirii sovietice din perioada 1940-1941, preoții rămași în parohii au avut de suferit, fiind socotiți dușmani ai puterii sovietice erau supuși represiunilor. Zeci de preoți au fost omorâți fără judecată, mulți au fost judecați și deportați în Siberia. A avut de suferit și părintele Teodosie. Întâi i-a fost confiscată casa, fiind construită cu mijloace proprii. Locuia într-o casă țărănească de lut împreună cu soția și cei cinci copii. După confiscare au fost nevoiți să locuiască în gazdă[129].

La retragerea trupelor sovietice, locuitorii satului Gâsca au fost siliți să se evacuieze, printre ei era și părintele Teodosie împreună cu familia sa. Potrivit mărturiilor orale, părintele, auzind că autoritățile sovietice vor să distrugă biserica, s-a întors înapoi în sat[130]. Peste câteva zile a fost găsit fără suflare într-un beci din localitate[131]. Trupul său purta urme de tortură fiind mutilat în cel mai groaznic mod. A fost înmormântat în curtea bisericii la 19 iulie 1941, fiind petrecut în ultimul drum de foarte mulți păstoriți ai P.C.Sale.

După confiscare, casa preotului a fost transformată în școală, unde peste un deceniu  a avut loc o  tragedie. Învățătorul de pregătire militară din răzbunare și gelozie aducând la școală 12 kg. de trotil, s-a explodat, împreună cu el au murit 22 de elevi, 2 profesori și mulți au fost  răniți. Despre acest eveniment tragic, bineînțeles, nu s-a scris nimic în presa anilor 50[132].

Mormântul preotului martir Teodosie Svetenco se păstreză până în prezent în curtea bisericii din localitatea Gâsca, unde P.C. Sa trei decenii la rând a slujit Domnului.

Mihail Țepordei, preot în parohia Ceramurza (Cioara – Murzei), jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, regiunea Odesa). S-a născut la 23 februarie 1886[133]. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1910, a fost numit temporar în funcția de cântăreț la Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din localitatea Lărguța, jud. Ismail[134].  La 24 octombrie 1911 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii „Sf. Cuv. Parascheva” din Borisăuca, același județ[135], apoi transferat la Biserica „Acoperimântul Maicii Domnului” din Acmanghit, jud. Cetatea Albă[136]. În anul 1918, conform ceririi înaintate, este numit paroh la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din Ceramurza (Cioara – Murzei), jud. Tighina[137].

Timp de 23 de ani părintele Mihail Țepordei a păstorit cu dăruire parohia încredințată. A desfășurat o activitate pastorală și misionară rodnică, mai ales în combaterea sectarismului. În urma unei asemenea activități intense, precucernicia sa a reușit să readucă pe cei rătăciți la dreapta credință. Numai în luna ianuarie a anului 1938, patru persoane din secta babtistă din localitate au  revenit la  credința ortodoxă. Pentru munca deosebită depusă în parohie, părintele Mihail a fost decorat la 2 iulie 1926 cu crucea aurită[138], iar în luna februarie 1938, i-au fost aduse mulțumiri publice din partea cârmuirii eparhiale[139].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice (1940-1941),  părintele Mihail Țepordei a fost arestat, primind cununa municiei prin asasinare[140].

Mihail Vasilache, preot în parohia Alcedar, jud. Orhei.  S-a născut la 14 octombrie 1900[141] în localitatea Vad – Rașcov, jud. Soroca[142]. După absolvirea Facultății de Teologie din Cernăuți, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii „Sf. Arh. Mihail” din localitatea Alcedar, jud. Orhei[143].

Credincioșii satului Alcedar erau tulburați în acea perioadă de rătăcirile inochentiste și a stiliștilor în privința calendarului îndreptat. Tulburările erau provocate de un susținător al stilului vechi pe nume Gheorghe Fotescu, care umbla prin sate susținând că este preot,  „hirotonit în vis”. Reușise să-și facă adepți care hărțuiau credincioșii, suținând că Biserica română este „eretică„ iar pe preoți îi socoteau „spurcați„ fiindcă slujeau „pe nou”[144]. Datorită activității misionare și pastorale intense, desfășurate de către tânărul preot venit în parohie, cei rătăciți au fost readuși în sânul Bisericii.

Pe parcursul anilor slujiți la biserica din Alcedar (1928-1940), preotul misionar Mihail Vasilache a fost un colaborator activ al revistei  eparhiale Luminătorul, au fost publicate numeroase articole ale cucerniciei sale în ziarul Raza, revista Misionarul ș.a. În materialele publicate scria despre specificul religiozității basarabenilor și deaspre condiția preotului din acea perioadă. Despre misiunea grea a preotului și despre decădera morală a credincioșilor[145].

Pentru activitatea pastorală și misionară rodnică, desfășurată în parohie, cât și în cadrul cercurilor pastorale, la 2 ianuarie 1932, a fost gratificat cu scufie[146]. În luna august al anului 1939, împreună cu alți clerici ai Arhiepiscopiei Chișinăului a frecventat cursurile misionare[147].

În urma înaintării notei ultimative de către Guvernul sovietic în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord, când armata și administrația română se retrăgeau, s-au refugiat peste Prut și un număr mare de populație. Părintele Mihail Vasilache, conștientizând că ,fiind unul dintre fruntașii intelectualității din localitate, dar și din cauza opiniilor sale scrise despre bolșevism, va fi supus persecuțiilor, s-a refugiat peste Prut împreună cu familia sa. Moare subit la Iași, la 28 iunie 1940[148].

Teodor Zubcu (Zubcov), preot în parohia Geamăna, jud. Tighina. S-a născut la 8 februarie 1887. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh  al Bisericii  „Sf. Gheorghe” din localitatea Geamăna, jud. Tighina, începând cu data de 27 octombrie 1913[149].

Timp de 28 de ani (1913-1941) părintele Teodosie a păstorit credincioșii din această localitate. În anul 1925, din inițiativa preotului paroh a fost sfințită piatra de temelie a unei noi biserici[150], iar pe parcursul anului 1927, a fost efectuată o reparație fundamentală a vechii biserici. Sfințirea bisericii a avut loc la 21 august, invitatul principal al acestui eveniment spiritual fiind Î.P.S. Sa, Arhiepiscopul Gurie al Basarabiei. Sosind cu o zi înainte de sfințirea bisericii, Î.P.S. Sa a fost întâmpinat cu toate onorurile. Preotul paroh, Teodor Zubcu,  a urat un bun venit arătând marea sa bucurie și a păstoriților de sosirea în localitate a scumpului oaspete. Raportând totodată, că parohienii din Geamăna sunt buni, evlavioși, ascultători și depun toată străduința pentru construirea unei noi biserici[151]. A doua zi a avut loc sfințirea bisericii. În timpul săvârșirii Sf. Liturghii, parohul bisericii, pentru activitate pastorală folosiroare, rodnică și cu zel, a fost gratificat cu camilavcă[152].

Pe parcursul slujirii în parohia Geamăna, părintele Teodor a fost președinte al Comitetului Școlar. La serbarea culturală din cadrul Cercului învățătoresc, care a avut loc la 28 februarie 1932 în localitate, din partea celor prezenți, președintele a adus mulțumiri învățătorilor din acest sat, pentru munca ce o depun în luminarea maselor și progresul culturii[153].

După instaurarea puterii sovietice din primul an de ocupație (1940-1941), părintele Teodor Zubcu a fost arestat în 1941 de către agenții organelor NKVD și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors[154].

       În timpul stăpânirii sovietice din perioada 1940-1941, preoții rămași în parohiile din Basarabia au avut de suferit, fiind considerați din punct de vedere social dușmani ai puterii sovietice, au fost supuși represiunilor. Dintre cei rămași în timpul ocupației, au fost executați, sau deportați peste o sută de preoți. Reinstaurarea regimului sovietic în 1944, a fost urmată de revenirea Bisericii din R.S.S. Moldovenească la statutul  impus de către statul sovietic  în 1940. După 1944, a început un nou val de represiuni împotriva preoțimii basarabene, spre deosebire de perioada primei ocupații sovietice aceștea fiind suspectatăți de colaborare cu autoritățile germane și române în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, propagandă antisovietică si naționalistă, slujitorii cultului ortodox fiind arestați și deportați în Siberia, Kazahstan și alte regiuni ale URSS. Identificarea preoților martiri ai Basarabiei sovietice este o importantă sarcină a posterității nu doar datorită roului pe care politicile represive ale autorităților R.S.S. Moldovenești îndreptate împotriva clerului basarabean, l-au avut în proiectul de arhitectură socială aplicat de regimul totalitar comunist, dar și din cauza valorii spirituale a memoriei celor care și-au jertfit viața pentru credință.

                                                                                                    Protoiereu Ioan Lisnic

[1] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, Ismail, 1936, p.31

[2] Cartea Memoriei, Catalog al victimelor totalitarismului comunist, Vol.IV, Ed. Știința, Chișinău, 2005, p.410

[3] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.31

[4] Rev. Luminătorul, nr.8, 1920, p.19

[5] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.31

[6] Cartea Memoriei, Catalog al victimelor totalitarismului comunist, Vol.I, Chișinău, 1999, p.3

[7] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.441

[8]Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости  ( în continuare  KEB), еженедъльное  изданie, nr.27-28, 1907, p. 186

[9] Idem, nr.44, 1916, p. 240

[10] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului, Chișinău, 1930, p. 17

[11] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.441; Martirologiu românesc din Basarabia, Locașuri sfinte din Basarabia, Ed. Alfa și Omega, Chișinău, 2001, p.236

[12] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 65

[13] Cartea Memoriei, Vol. IV, p.412

[14] KEB, nr. 20-21, 1916, p. 98

[15] Idem, nr.42, 1916, p.230

[16] Idem, nr.46, 1916, p.753

[17]Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului , Chișinău, 1922, p.157

[18] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 65

[19] Cartea Memoriei, Vol. IV,  p.412

[20]Mariana Țăranu, Unele aspecte ale politicii religioase din Basarabia în timpul primului an de ocupație sovietică, Rev. Destin Românesc, nr.4, 2008, p. 16;  Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007,  p.755

[21] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 116

[22] Luminătorul, nr. 21, 1926, p.8

[23] Idem. , nr.19, 1930,  p.1191

[24] Ibidem

[25] Luminătorul, nr.5, 1932, p.225

[26] Pr. prof. Sergiu C.Roșca, Biserica basarabeană sub ocupația sovietică, rev. Misionarul, nr.1, 1942, p.36; Mariana Țăranu, op.cit., p.16

[27] Martiri pentru Hristos , din România, p.757; Apud: ziarul Raza, 1-9 ianuarie 1943

[28] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Chișinău, 1930,  p. 61

[29] KEB, nr. 51-52, 1907,  p.295

[30] Idem, nr. 50, 1912,  p.395

[31] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, p.61

[32] Luminătorul, nr. 13-14, 1922,  p. 1

[33] Ziarul Basarabia, 21 septembrie  1941

[34] Localitățile Republicii Moldova, Itinerar documentar – publicist ilustrat, Vol.10, Chișinău, 2012,  p. 431

[35]Mariana Țăranu, op.cit., p. 16

[36] Ziarul Basarabia, 21 septembrie  1941

[37] Ziarul Raza, 31 mai – 6 iulie 1942

[38] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.27

[39] Buletinul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail, nr.4,1938, p.13

[40] Mariana Țăranu , op.cit., p.17

[41] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p. 22

[42]Алексей  Мандзяк, Репрессированные  священники и церковнослужители  Сокирянщины, 23 iunie 2015,

http://www.ukrkovcheg.org.ua, consultat, 12.09.2015, ora 10.15

[43] KEB, nr. 17-18, 1915, p. 256

^[44]Микола Михайлуцa, Здійснення органами ДПУ-НКВС України репресій проти Православої Церкви на Одещині (1930 — 1940-ві рр.), http://co6op.narod.ru/txt/odessa/articles/repres.html, consultat, 4.12.2015, ora 20.45

[45] Ibidem ,

[46]Алексей Мандзяк , op.cit.

[47] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 73

[48] KEB, nr.20, 1903, p.561

[49]Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ , Кишиневъ,1911, p. 156

[50] Luminătorul, nr.19-20, 1926, p.2; Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 73

[51] Mariana Țăranu , op.cit., p.16

[52] Martiri pentru Hristos, din România, p.758

[53] Potrivit unor constatări ale d-lor S. P.Socolovscaia, profesoară și S.A.Bazilevscaia, bibliotecar-arhivist, membru al Comisiei Episcopiei de Tiraspol și Dubăsari  pentru pregătirea actelor de canonizarea preoților neomartiri din sec. al XX-lea, inscripția de pe mormântul (кладбищенская надпись) preotului martir Motescu din Tighina este G.Fotescu, С. П. Соколовская,  С. А.Базилевская, Непоколебимая вера Феодосия Светенко, священника церкви Рождества Богородицы предместья Гиска города Бендеры, Сборник материялов Международной научно-практической конференции,18 ноября 2010 года, Рыбница, 2010, p. 81

[54] Figuri contemporane din Basarabia, Editura ”ARPID”, Chișinău, 1939, p.58

[55] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 110

[56] Figuri contemporane din Basarabia, p.58

[57]Paul Goma, Săptămâna Roșie 28 iunie- 3 iulie 1940, Ediție pentru internet, 2008,p.327; Martiri pentru Hristos, din România, p.764

[58] Episcopia Hotinului, Anuar, Chișinău, 1925, p.128

[59] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.252; Martirologiu românesc din Basarabia, p.236

[60] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.89

[61] KEB, nr.44-45, 1913, p.371

[62] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.89

[63] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.89; Martirologiu românesc din Basarabia, p.236;Martiri pentru Hristos, din România, p.761

[64] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 110

[65]Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, Кишиневъ,1911, p. 90

[66] Anuarul  Eparhiei  Chișinăului  și Hotinului ,1922, p. 71

[67] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 110

[68] Mariana Țăranu , op.cit., p.17

[69] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.56

[70] KEB , nr.21-22, 1915, p.297

[71] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.56

[72] Mariana Țăranu , op.cit., p.17

[73] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 107

[74] Paul Goma , op. cit., p.327; Cartea Memoriei, Vol.IV , p.408;Martiri pentru Hristos, din România, p.762

[75] Anuarul  Arhiepiscopiei Chișinăului ,1930, p. 107

[76] Cartea Memoriei, Vol.IV , p.46; Mariana Țăranu , op.cit., p.16

[77] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p. 4

[78] Buletinul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail, nr. 6-7, 1935, p. 31

[79] Ibidem, p.46

[80] Buletinul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail, nr. 4, 1939, p. 9

[81]Микола Михайлуцa, op.cit.

[82] Ibidem

[83] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 101

[84]Cartea Memoriei, Vol. IV,  p.423

[85] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 101

[86] KEB, nr.13-14, 1915, p.207

[87] Luminătorul, nr. 14-15, 1931, p. 773

[88] Idem, nr.5, 1932, p.226

[89]Guțuleac Alexandru, Noi mucenici și mărturisitori pentru Hristos în primul an de ocupație sovietică a Basarabiei (1940-1941), Luminătorul, nr. 5, 2011, p.60

[90] Ibidem; Cartea Memoriei, Vol. IV , p.423;  Martiri pentru Hristos, din România, p.768

[91] Ibidem

[92] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 128

[93] KEB, nr. 16-17, 1907, p.104

[94] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 128

[95] Luminătorul, nr.21, 1926, p.8

[96] Idem, nr. 16-17,  1929, p. 118

[97]Constantin N. Tomescu, Prin Basarabia și Transnistria, Luminătorul, nr. 9-12, 1942, p.470; Pr. prof. Sergiu C. Roșca, op. cit., p.40; Martirologiu românesc din Basarabia, p. 236; Martiri pentru Hristos, din România, p. 768

[98] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.24

[99] Anuarul  Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922, p. 50

[100] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p. 24

[101] KEB, nr.14, 1916, p.68

[102] Luminătorul, nr.29. 1923, p.3

[103]Buletinul   Episcopiei Cetății Albe- Ismail , nr.7, 1939, p. 45-46

[104]Paul Goma, op.cit. ,p.225; Apud: Biblioteca Academiei Române; Arhiva Istorică, Fondul XXIV , dosar nr.3. 337, f.14-19

[105] Alexandru Guțuleac, op. cit.; p.55; Apud: ANRM, F. 691, inv.1, d.40, f.285

[106] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930, p. 122

[107] Luminătorul, nr. 8, 1921, p. 3

[108] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930, p. 122

[109] Luminătorul, nr. 21, 1927, p. 44-45

[110] Ibidem, p. 46-47

[111] Constantin N. Tomescu, op.cit.,  p. 470;  Mariana Țăranu , op.cit., p.16

[112] Guțuleac Alexandru, op.cit.,  p. 61

[113] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.26

[114] KEB, nr. 35, 1906, p.287

[115]Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ , Кишиневъ,1911, p. 93

[116] KEB, nr.49, 1914,p.440

[117] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.26

[118] KEB, nr.20-21, 1916, p.98

[119] Luminătorul, nr.23, 1924, p.2

[120] Anuarul  Episcopiei Cetății Albe- Ismail 1923-1936, p.26

[121] Alexandru Guțuleac, op. cit.; p.55; Apud: ANRM, F. 691, inv.1, d.40, f.285; Paul Goma, op. cit.,p.225

[122] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 110

[123] KEB, nr. 18, 1900, p.355

[124]С. П. Соколовская,  С. А.Базилевская, op.cit., p. 81

[125] KEB, nr.10, 1911, p.82

[126]С. П. Соколовская,  С. А.Базилевская, op. cit., p.81

[127] Luminătorul, nr.2, 1931, p.107

[128] Idem, nr.5, 1932, p.225

[129]С. П. Соколовская,  С. А.Базилевская, op. cit. , p. 82

[130] Ibidem, p.83

[131] Mariana Țăranu , op.cit., p.16

[132]С. П. Соколовская,  С. А.Базилевская, op. cit. , p. 83

[133] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 127

[134]Справочная  книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p. 104

[135] KEB, nr.40, 1911, p.339

[136] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 127

[137] Ibidem

[138] Luminătorul, nr.21, 1926, p.9

[139] Idem, nr.3, 1938, p. 190

[140] Martiri pentru Hristos , din România; Apud: ziarul Raza, 1-9 ianuarie 1943

[141] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 101

[142] Nina Negru, Cum arăta un preot jurnalist înainte de 28 iunie 1940?, ziarul Jurnal de Chișinău, 27 iulie 2012

[143] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 101

[144] Boris Buzilă, Din istoria vieții bisericești din Basarabia, Ed. Știința, Chișinău, 1996, p.228-229

[145] Nina Negru, op.cit.

[146] Luminătorul, nr.5, 1932, p.226

[147] Idem, nr.9, 1939, p.520

[148] Boris Buzilă , op.cit.; p.353

[149] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, 1930,  p. 120

[150] Luminătorul, nr.23, 1927, p.46

[151] Ibidem

[152] Ibidem.  p.47-48

[153] Luminătorul, nr.9-10, 1932, p.531

[154]Constantin N. Tomescu, op.cit., p.470; Pr. prof. Sergiu C. Roșca, op. cit., p.36; Mariana Țăranu, op.cit, p. 16