„Pretind!” – O minune la cerere

Minunea care se va povesti acum, din păcate, nu s-a făcut prin bunăvoința lui Dumnezeu, ci la cererea insistentă a unei mame, care, nefericita, a considerat părerea și dorința ei mai corecte decât hotărârea dumnezeiască care fusese luată pentru binele fiului ei.

De aceea, intrând ea în Biserica Maicii Domnului, împreună cu alți închinători, care veniseră cu un autobuz dintr-o localitate mare a județului Ahaia, a început să strige:

– Maica Domnului, pretind ca fiul meu să se facă bine!

Atunci când i s-a spus că nu trebuie să spunem Maicii Domnului „pretind”, ea a spus:

– Eu pretind aceasta, pentru că fiul meu este de 28 de ani și are un copilaș, iar medicii i-au spus că în 16 zile va muri, deoarece are cancer în stare de metastază.

Toți cei care au auzit-o rugându-se în felul acesta, au încercat să o sfătuiască. I-au spus că în rugăciune trebuie să ne rugăm, nu să pretindem, pentru că Dumnezeu, adevăratul Părinte al oamenilor, Își iubește făptura infinit mai mult chiar și decât o mamă. Apoi i-au spus să-l lase pe copil în mâinile Maicii Domnului, ca ea să-l mântuiască, pentru că ea dăruiește ajutor potrivit cu folosul fiecărui om. Aceea însă, din păcate, mai furioasă, striga:

– Pretind, Maica Domnului! Pretind ca fiul meu să se facă bine!

Nu voia să înțeleagă că nimeni nu trebuie să pretindă, deoarece Maica Domnului, ca Mamă milostivă ce este, știe mai bine decât noi toți ce este mai bun, mai întâi, pentru mântuirea sufletului nostru. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat modelul rugăciunii corecte: „Părintele Meu, de este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti” (Matei 26, 39). Ultima hotărâre o lăsăm judecății fără de greșeală și mântuitoare a lui Dumnezeu.

După vreun an, unul dintre închinătorii care veniseră atunci cu acea mamă, a revenit să se închine Icoanei Maicii Domnului. Ajungând în fața Icoanei, a început să spună cu glas mare în auzul tuturor:

– Maica Domnului, voia ta să se facă! Dar mare nenorocire s-a întâmplat în satul meu…

Când a fost întrebat ce s-a întâmplat în satul său, el a povestit celor de față despre cazul cu femeia care striga: „Pretind!”. Atunci, stareța l-a întrebat:

– Ce s-a întâmplat cu fiul acelei femei?

– S-a făcut bine, însă acum nu există nici el, nici părinții lui.

La nedumerirea stareței, închinătorul a răspuns:

– După ce fiul acelei mame s-a făcut bine, a mers la un bar de noapte și acolo a cunoscut-o pe cântăreața localului. După puțină vreme a plecat de acasă și locuia la acea cântăreață. Părinții lui, care se mâhniseră mult pentru gestul fiului lor, când îl întâlneau, îl sfâtuiau să se întoarcă acasă.

– Nu e bine, fiule, ceea ce faci. Ai femeie tânără și copil mic. Întoarce-te acasă!

Și fiindcă fiul lor era deranjat de sfaturile repetate ale părinților lui, într-o zi, mâniindu-se foarte tare, a luat arma de vânătoare (pentru că era și vânător) și, după ce a împușcat-o pe mama lui, apoi pe tatăl lui, s-a împușcat și el.

Toți cei care au auzit cele povestite s-au cutremurat. Ucidere de mamă, ucidere de tată și sinucidere.

Nu ar fi fost nespus mai bine să fi plecat din această viață printr-o moarte firească sau una ispășitoare, atunci când suferă bolnavul boala sa? Maica Domnului nu știa mai bine? Mama lui trupească pretindea sănătatea trupească a fiului ei și a ignorat primejdia pierzării sufletului său, care acum este veșnică. În timp ce milostiva noastră Maică, cunoscând primejdia, încerca să-l curețe prin boală, ca astfel să se mântuiască sufletul lui, pretenția nesăbuită a mamei l-a osândit veșnic.

Fie ca orice problemă a noastră să o încredințăm cu desăvârșită credință Maicii Domnului, fără sugestii de rezolvare, și să credem cu neclintire, că tot ceea ce ni se îngăduie, va fi cea mai bună rezolvare a problemelor noastre, potrivit cu spusa: „Facă-se voia Ta!”.

Sursa: http://www.marturieathonita.ro