Header image

Primește cel ce dăruiește – Pâinea Sfântului Onufrie

Cu sute de ani în urmă, domnea peste regatul său un împărat puternic și credincios, dar care nu avea nici un fecior. Și deși îmbătrânise, nu și-a pierdut nădejdea și, împreună cu împărăteasa, se rugau în fiecare zi, cerându-i lui Dumnezeu să le binecuvânteze casa cu un baiat care să moștenească tronul.

Bunul Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile lor și iată că peste puțină vreme s-a născut în palatul regelui un prunc frumos și voinic, pe care l-au botezat Onufrie (care înseamnă ”mereu fericit”). Dar, printr-o descoperire dumnezeiască, împăratului i s-a arătat că rostul acestui prunc minunat este să crească departe de palat și de gâlceava lumii. Așa că acesta și-a luat fiul si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ajuns după cale lungă să le-ajungă, la porțile unei mănăstiri. Calugării l-au “înfiat” pe micuțul prinț, făgăduind să-l crească în credință și cumpătare. Împăratul le-a mulțumit si, punându-și nădejdea în mila Domnului, l-a lăsat pe prunc la mănăstire și s-a întors la treburile statului.

Darul micului Onufrie

Iată că au trecut câțiva anișori, iar copilul crescuse. Se învățase chiar să meargă singur, în fiecare zi, să-i ceara călugărului de la bucătărie câte o bucată de pâine. Pleca mulțumit rupându-și pentru sine câte o bucățică, să-și astâmpere foamea, dar cu restul de pâine dispărea în biserică. Iar călugării, care munceau de zor prin împrejurul mănăstirii se întrebau nedumeriți ce face băiețelul cu pâinea, că doar nu o sta în biserică să mănânce?! De fapt, micul Onufrie se ducea grăbit la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe și așeza în fața icoanei bucata de pâine, spunându-i Pruncului Iisus Hristos:

-Și tu ești mic și poate ți-o fi și ție foame…Uite, ți-am adus pâine proaspătă, să mănânci și tu!

Apoi pleca bucuros și mulțumit.

Primește cel ce dăruiește

Dar călugării, neștiind nimic din toate acestea, s-au hotărât să-l dezvețe pe copil să mai intre cu pâinea în biserică. Așa se face că, într-o zi, când micul Onufrie a venit iar să ceară o bucată de pâine, căci i se făcuse foame, părintele călugăr de la bucătărie i-a zis răspicat că azi nu primește nici o firimitură. Să se ducă în biserică să ia pâinea de unde-a pus-o.

Nedumerit, băiețelul a plecat cu lacrimi în ochi. A intrat în biserică, s-a dus la icoana Maicii Domnului cu Mantuitorul și, cu lacrimi în ochi, a început să se roage de Pruncul Iisus:

-Am venit la Tine, fiindcă mi-e foame și părintele nu vrea să-mi dea de mâncare… Așa că te rog, dă-mi și mie o bucățică de pâine, că și eu Ți-am dat, când am avut!…

Chiar în acea clipă o dumnezeiască minune s-a întâmplat! Pruncul Iisus, zugrăvit în icoană, și-a întors privirea către băiat, i-a zâmbit și, aplecându-se din brațele Sfintei Sale Maici, i-a întins micuțului Onufrie o pâine mare și frumoasă, caldă și cu miros îmbietor.

Băiețelul s-a luminat la chip, a multumit frumos și a plecat cu pâinea în brațe, dar cu mare greutate, căci nu era doar o bucată de pâine, cum dusese el la icoană, ci o pâine mare și grea, pe care copilașul de doar câțiva anișori abia o putea ține în brațe. Și fiind mai mult decât ar fi vrut el să mănânce, s-a dus cu ea la părintele stareț și la ceilalți călugări să le dea și lor.

-Ia uitați ce mi-a dat mie Pruncul Iisus!-zicea cu bucurie copilul, mândrindu-se cu ditamai pâinea proaspătă din brațele sale.

Călugării toți au rămas uimiți de minunea săvârșită. Părintele stareț le-a împărțit tuturor câte o bucată din sfânta pâine, ca să fie tuturor spre binecuvântare și învățătură, iar călugării au spus cu toții că niciodată în viața lor nu au mâncat o pâine atât de bună.

Desigur, doar era “frământată” din dragoste și “coaptă” la flacăra credinței și dăruită lor printr-o minune atât de frumoasă, cum numai Dumnezeu Bunul si Milostivul știe să facă!

Sfântul Onufrie cel Mare sau Onufrie Pustnicul

Peste ani, băiețelul a crescut, devenind un tânăr plin de râvnă și credință, ajungând, după strădaniile sale și cu ajutorul lui Dumnezeu, la măsura sfințeniei. S-a retras în pustiu, unde a dus până la bătrânețe o viață simplă și binecuvântată, de aceea este reprezentat în icoane îmbrăcat foarte sumar, caci se mulțumea cu puțin; nu avea o fire pretențioasă, ci blândă și smerită. Sfântul Onufrie este pentru toți creștinii un exemplu de dragoste și credință, o icoană a simplității și smereniei.

În amintirea dragostei pe care Sfântul Onufrie, încă de mic copil, a avut-o pentru Dumnezeu, copiii spun urmatoarea rugaciune:

“Sfinte Părinte Onufrie, ție, când erai copil, ți-a dat Pruncul Hristos o pâine mare și frumoasă și, de aceea, te rugăm ca prin rugăciunile tale să ne rânduiești și nouă toate cele spre trebuința trupului și a sufletului, ca astfel să putem crește mari și să urmăm pilda vieții tale! Amin!”

Sfântul Onufrie a trăit cu 1600 de ani în urmă în deșertul egiptean, unde se ruga necontenit pentru liniștea și pacea oamenilor. Este prăznuit pe 12/25 iunie.

Extras din Povești cu sfinți pentru copii cuminți, de Leon Magdan.

paine_mare_1

 

Contact Form Powered By : XYZScripts.com