Protoiereul Grigore Catan: ”Departe de casă ne ţinem uniţi prin rugăciune!”

Mai bine de un deceniu a rânduit Bunul Dumnezeu să păstoresc credincioşi de-a noştri stabiliţi în nordul Italiei, în special în raza oraşului Piacenza. În scurt timp am înţeles că nu-i pot da la o parte şi pe alţi credincioşi, care bat la uşa bisericii: români, ruşi, ucraineni, bulgari, sârbi şi alţi ortodocşi însetaţi de cele sfinte.

Aici am înţeles că credinţa ne uneşte, suntem în acelaşi duh.

Chiar şi italienii sunt foarte deschişi ortodoxiei. Adesea vin în calitate de spectatori, fiind impresionaţi de slujbele şi cântările ortodoxe, apoi îi vezi apropiindu-se şi de tainele credinţei.

Sunt numeroşi preoţi de provenienţă italiană, care nu doar s-au convertit, ci au ajuns slujitori plini de evlavie.

Majoritatea bisericilor în care slujim sun romano-catolice şi ne sunt date în folosinţă de către autorităţile bisericeşti locale. Prea puţine comunităţi îşi permit luxul de a construi ceva propriu.

Astfel, le suntem recunoscători celor care facilitează această activitate a comunităţilor ortodoxe, care sunt foarte multe şi sunt împărţite după etnii, aparţinând, respectiv, diferitor patriarhate.

Unii ortodocşi din lagărul post-sovietic l-au cunoscut pe Hristos tocmai peste hotare. Lipsurile, singurătatea, durerea te apropie de Dumnezeu. Astfel, avem credincioşii care încep să cânte la strană, să se implice în diverse activităţi cu caracter religios şi să trăiască profund sentimentul religios.

Peste hotare lumea e însetată de comunicare, iar de rând cu serviciile divine încercăm să organizăm tot felul de „şezători”.

Doar dacă vom face din biserici familii extinse de credincioşi ne vom menţine, vor exista comunităţi ortodoxe.

Să rămânem uniţi prin rugăciune!