PS Petru, Episcop de Ungheni și Nisporei: Vreţi ca mângâierea, pacea şi bucuria, primite de Nașterea Domnului să rămână și mai departe în inimele voastre?

„Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare,
       care va fi pentru tot poporul; că S-a născut
                                              astăzi Mântuitor,  Care este Hristos Domnul”
(Luca 2, 10-11).

Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţii mei fii duhovniceşti în Domnul, Har și bucurie de la Domnul Cel ce se naște în peșteră, iar de la noi arhierească binecuvântare.

   De mai bine de două mii de ani ieslea Betleemului se așează în fața sufletelor noastre. Praznicul Nașterii Domnului este semnul că Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate, ne iartă păcatul neascultării și ne conduce spre viața veșnică. Unindu-se cu umanitatea, dându-i drumul spre eternitate, Hristos ,,Lumina lumii” ne face și pe noi părtași la această lumină. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne zice că în Hristos are loc restaurarea firii. Lumina pe care o primim  de la Steaua Betleemului ne luminează și acum ca și odinioară, și ne va lumina mereu. Ziua de astăzi a adus neamului omenesc marea bucurie a nădejdii dobândirii vieţii veşnice. Eram răniți de păcat și El a venit ca doctor să ne tămăduiască, eram în pribegie și El a venit ca prieten în locul pribegiei noastre, eram deznădăjduiți și El ne-a adus nădejdea, purtam o prea adâncă durere sufletească și trupească și El ne-a dăruit bucurie. Cum poate omul să nu iubească un asemenea Dumnezeu: Care iubește, Care Se naște ca om, Care Se supune la o viață de emigrant în Egipt, Care trăiește toate condițiile tragice ale vieții pe care o trăiește omul și, în cele din urmă, Se jertfește spre a ne mântui? Sărbătoarea de  azi ne zice că omul este sfânt, exact aceasta este noutatea credinței noastre. Ceea ce s-a întamplat atunci la Naşterea Domnului Hristos, se întâmplă şi acum, dar nu în peştera din Betleem, ci în peştera existenţei: naşterea în sufletul nostru, în peştera inimii, în palatul Treimii. Sufletul nostru este o peşteră în care poate veni Domnul Hristos şi este palatul Treimii. Nu numai Domnul Hristos vine, ci vine şi Dumnezeu Tatăl, şi Duhul Sfânt; întreaga Preasfântă Treime vine şi-şi face locaş în noi toţi care ne-am botezat. Locul Naşterii Domnului este şi el un semn al smereniei pe care Dumnezeu şi-o asumă: acceptă să se nască într-o iesle de animale, unde de fapt Fecioara, în prag de naştere, se refugiase din cauza lipsei de ospitalitate a Betleemului. Însăşi denumirea micului orăşel este profetică, însemnând casa pâinii, iar aici se naşte, aparent anonim, Cel ce este pâinea cea din Cer. Venirea lui Hristos este începutul creștinismului. Desigur, vestea cea bună a nașterii Fiului lui Dumnezeu, a jertfei și învierii Sale, va rămâne în veacul veacului temeiul bucuriei, nădejdea izbăvirii noastre, dar această bucurie trebuie să se răsfrângă în primul rând înlăuntrul sufletelor noastre prin lucrarea harului lui Dumnezeu, căci în cele dinafară este tot mai greu să aflăm pecetea harului dumnezeiesc.

Iubiţi credincioşi,

    Să privim în jurul nostru. Vedem câte familii sunt stăpânite de răceală, familii în care nu mai există dragoste și care se dezintegrează. Sunt din ce în ce mai multe astfel de familii. Vedeți câte legături de rudenii, de vecinătate, de prietenie s-au distrus, învălute în răceală. Vom fi complet imobilizați de gheața discordiei și a intoleranței, a dezbinării și a invidiei, dacă nu-L vom aduce pe Hristos în inimele noastre și mai ales în inimele copiilor noștri. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că pogorârea ,,Fiului lui Dumnezeu are efectul de a desființa din firea omenească dezordinele egoiste ale mâniei și ale poftei, de a o deprinde cu smerenia, cu blândețea și cu delicatețea, prin care se pot stabili armonia, respectul și comunicativitatea între oameni”. Şi dacă atunci, acum două mii de ani, Hristos S-a născut din Fecioară în peşteră  pentru noi, acum, Astăzi – în fiecare zi – destinatarii naşterii suntem noi. Fiecare dintre noi este chemat să realizeze la nivel personal Naşterea lui Hristos în peştera sărăcăcioasă a sufletului său. Pentru mine şi pentru tine a vrut Hristos să Se nască în peşteră şi în staulul vitelor, ca tu, suflete, să nu te înspăimânţi de înălţimea Lui, nici să te dezamăgești de micșorimea  ta. Deci, nu alţii, nu altcineva este vizat în mod direct, ci eu cu propria mea viaţă şi tu cu propria ta viaţă, aşa cum sunt ele. Iar dacă naşterea din Fecioară s-a făcut o singură dată pentru toţi, (re)naşterea lui Hristos în sufletele noastre se săvârşeşte zilnic, cu aceeaşi intensitate, cu aceeaşi valoare, cu aceeaşi taină, după cuvintele Sf. Apostol Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!“ (Gal. 4, 19).

 Iubiţi fii şi fiice în Hristos Domnul,

   Nu putem să recunoaștem că lumea devine, pe zi ce trece, tot mai necreștină, preceptele sfinte de altădată fiind considerate acum hilare, reetrograde ori demodate. Astfel, desfrâul, concubinajul și păcatele împotriva firii au ajuns să fie considerate firești: avortul, călcarea pe cadavre și uciderea bunului nume al aproapelui au devenit căi juste și aproape unanim utilizate, iar lăcomia, pizma și ipocrizia au ajuns ,,virtuți” la modă și indispensabile unei lumi din ce în ce mai nesincere.

Câți dintre tineri mai prețuiesc astăzi fecioria?

Câți dintre cei căsătoriți mai acordă cuvenita valoare fidelității conjugale?

Câți dintre bărbați nu cad astăzi pradă alcoolului?

Câte dintre femei nu săvârșesc avort?

   Ei bine, toate acestea ne arată nouă cât de creștini sau, mai bine zis, de necreștini suntem. Episcopia de Ungheni și Nisporeni fiind preocupată de problemele fiiilor ei duhovnicești vine și anul acesta cu un program misionar-pastoral pentru a răspunde provocărilor societății secularizate contemporane. Dacă anul ce a trecut ne-a preocupat acea stringentă problemă a avoturilor ce se săvârșesc, misiune de a apăra viaţa, care rămîne mereu actuală, anul acesta programul misionar-pastoral este dedicat temei: ,,Sfinta Scriptură – de la citire la fapte”. Această tematică este foarte actuală în societatea contemporană deoarece omul a uitat de Dumnezeu și de a asculta cuvântului lui Dumnezeu. Citirea Sfintei Scripturi este pentru creștin vorbirea lui Dumnezeu omului, aşa cum  rugăciunea este vorbirea omului cu Dumnezeu.Activitățile pe care le vom desfășura îi vor îndemna pe creștini să citească Sfânta Scriptură și să devină mărturisitori ai Logosului divin prin faptele luminii dumnezeiești.

Dragi credincioşi,

  Aceasta este Sărbătoarea iubirii, a împărtășirii bucuriei cu ceilalți. Prin acest eveniment Persoana dumnezeiască intră în relația nemijlocită cu noi, oamenii, ca persoană omenească.  E începutul unei eri noi pentru noi toți. O sărbătoare a întregului univers, a pământului a cărui față a schimbat-o, a cerurilor care spun, care cântă odată cu noi bucuria birunței asupra răului.

   Împăcaţi-vă! Fii cinstiţi şi demni! Fiţi buni unii cu alţii! Vreţi ca mângâierea, pacea şi bucuria sufletelor primite de Nașterea Domnului să rămână și mai departe în inimele voastre, atunci veniți să le ,,sădiți” în Biserică, la izvorul cel nesecat!

    Închei cu aceste versuri de colindă, urându-vă tuturor Sărbători fericite şi pline de pace!

„Scumpule Mântuitor,

Varsă-n inimile lor

Varsă bunătatea Ta

Să-Ți cinstească Nașterea”

Întru mulți și binecuvântați ani !

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

PETRU,

Prin harul lui Dumnezeu,

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Nașterea Domnului 2015/2016