PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit în Duminica a XX-a după Cincizecime la Mănăstirea Curchi

În Duminica a XX-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, împreună cu preoții slujitori ai mănăstirii.

Evanghelia acestei duminici ne așază înainte câteva dintre cele mai profunde îndemnuri ale Mântuitorului Iisus Hristos, rostite în Predica de pe munte. În cuvintele consemnate de Sfântul Evanghelist Luca, Domnul ne arată că viața creștină nu se rezumă la respectarea unor reguli, ci presupune o schimbare lăuntrică, prin care omul învață să privească lumea și pe semenii săi cu alți ochi.

„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” (Luca 6, 31), ne îndeamnă Mântuitorul, chemându-ne să oferim celorlalți aceeași bunătate și grijă pe care ni le dorim pentru noi înșine. Mai mult decât atât, El ne cere să trecem dincolo de limitele firești ale afecțiunii: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi” (Luca 6, 35). Iar temelia acestei iubiri este milostivirea lui Dumnezeu Însuși: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Aceste cuvinte ne descoperă măsura vieții în Hristos: dreptatea, iubirea și milostenia. Împlinirea lor nu este întotdeauna ușoară. Ne vine firesc să-i iubim pe cei care ne prețuiesc, să răspundem cu bunătate celor care se poartă frumos cu noi și să ne îndepărtăm de cei care ne rănesc. Însă Evanghelia ne cheamă să depășim această măsură omenească și să nu lăsăm mândria, egoismul sau dorința de răzbunare să ne împietrească inima.

Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că atașamentul față de cele materiale și față de plăcerile trecătoare ne poate împiedica să împlinim porunca iubirii. Atunci când punem propriile dorințe mai presus de voia lui Dumnezeu, ne este greu să-i iubim pe cei care ne sunt potrivnici. Nu este suficient să cunoaștem porunca lui Hristos; avem nevoie și de puterea de a o trăi. Această putere vine prin harul lui Dumnezeu, care ne ajută să ne schimbăm gândirea, să ne vindecăm pornirile lăuntrice și să răspundem răului fără a-l înmulți prin propriile noastre fapte. Iubirea vrăjmașilor nu înseamnă aprobarea răului sau renunțarea la adevăr, ci refuzul de a urî și dorința ca și cel care ne-a rănit să-și găsească îndreptarea.

Sfântul Siluan Athonitul ne îndeamnă să începem tocmai prin rugăciune, chiar și atunci când inima nu poate încă să iubească. El ne învață să ne rugăm pentru cei care ne ocărăsc, ne disprețuiesc sau ne fac nedreptate, cerând ca Dumnezeu să-i întoarcă spre pocăință. În această rugăciune, vrăjmașul nu mai este privit doar ca un om care ne-a făcut rău, ci ca un suflet pentru care putem cere mila lui Dumnezeu. „Lipsiți de harul lui Dumnezeu nu putem iubi”, ne amintește Sfântul Siluan. De aceea, începutul iubirii vrăjmașilor poate fi un gest simplu, dar deloc ușor: să nu răspundem cu ură, să ne oprim din judecată și să rostim o rugăciune pentru cel care ne-a rănit. Chiar dacă această rugăciune este la început însoțită de luptă lăuntrică, ea poate deveni primul pas spre dobândirea păcii.

Asemănarea cu Dumnezeu începe atunci când învățăm să iubim nu doar acolo unde ne este ușor, ci și acolo unde iubirea cere jertfă, răbdare și rugăciune. Iar primul pas poate fi chiar astăzi: să-I cerem Domnului să aducă pace în inima noastră și să ne învețe să privim fiecare om cu milostivire.

Sursa: www.manastireacurchi.md