Puterea rugăciunii sincere către Maica Domnului

12:30, marți, 19 ianuarie, 2016 | Cuvinte-cheie: ajutorul Maicii Domnului, credinta, Cuviosul Paisie Aghioritul, povestiri, rugăciune

Altă dată, eu, împreună cu un monah și cu un familist cu mulți copii, am mers la Stareț. El ne-a primit în felul său, simplu și călduros. Apoi ne-a povestit următoarea istorioară, deoarece vroia să dea curaj familistului:

“O să vă spun ceva care mi s-a întîmplat atunci cînd eram la Konița. Acolo exista o icoană a Maicii Domnului pe care o ștergeam în fiecare zi și îi aprindeam candela. În anumite răstimpuri, venea la mănăstire paznicul Nicolae Litos din Konița, care avea zece copii și îmi spunea:

– Gheronda, vreau să mă duc să aprind candela Maicii Domnului.

– Dar este aprinsă binecuvîntatule, îi spuneam.

Acela însă insista. Și ca să nu-l mîhnesc îi spuneam să meargă. După ce pleca, de fiecare dată mergeam și ștergeam untdelemnul de pe jos. Odată, mișcat de curiozitate mi-am spus în sinea mea: «Ia să mă duc să văd ce face acest binecuvîntat în biserică. Nu cumva să-mi strice ceva.» Și astfel am intrat pe furiș în urma lui. Acela se duce la icoana Maicii Domnului, afundă degetul în untdelemnul din candelă, unge cătarea puștii, îngenunchează și spune:

– Maica Domnului, mîncarea s-a terminat. Știi tu.

Auzind acestea m-am mirat mult și am hotărît să-l urmăresc să văd ce face. După ce s-a depărtat de mănăstire la vreo trei sute de metri văd o capră sălbatică pironită înaintea lui. Își ia pușca de pe umăr, trage în ea, o omoară, o ia în spate și pleacă. Atunci am înțeles cuvintele pe care le spunea Maicii Domnului. De atunci, de fiecare dată cînd venea paznicul la mănăstire și pleca, eu îmi ciuleam urechea să aud împușcăturile. Și într-adevăr, după cinci sau cel mult zece minute, auzeam împușcăturile și spuneam: «Maica Domnului iarăși i-a dat de mîncare».

”Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Ed. Evanghelismos, p.129-130

icoana_maicii_domnului_grabnic_ascultatoare_de_la_manastirea_lainici_2