Răbdarea, baza armoniei în viața de familie

  Într-o predică, un preot a povestit o întamplare: „Venind obosit de la serviciu, soţul s-a culcat în pat fără să mănance. Deşi era târziu, soţia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul şi punga cu scutecele pampers murdare ale bebeluşului şi, când s-a întors, a uitat să încuie uşa de la intrare. Dimineaţa, când să plece la serviciu, soţia a văzut că peste noapte uşa rămăsese descuiată. S-a dus şi l-a sculat pe soţ, nervoasă.

– Uite, puteau intra hoţii. De ce nu eşti atent? Vrei să intre cineva să ne dea în cap şi să ne fure tot?

– Am încuiat-o, eu ştiu că am încuiat-o. Dar, dacă tu zici că am uitat să o încui, înseamnă că aşa o fi. Iartă-mă.

– Ai uitat. Iar ai lăsat-o deschisă. Tot timpul vrei să ai dreptate. Mai lasă-mă în pace.

   Soţia a plecat trântind uşa. Era nervoasă din cauza unui conflict pe care îl avea cu o vecină şi îşi descărca nervii pe soţ. De când soţul ei lucra numai după-amiaza, şi stăteau puţin timp împreună, relaţia dintre ei devenise puţin tensionată. Ajunsă în faţa blocului, soţia văzu cum gunoierii încărcau gunoiul. Işi aduse aminte că în seara precedentă ieşise la ghenă după ce soţul ei venise de la serviciu şi îşi dădu seama că l-a certat degeaba. Avea de ales între a se întoarce acasă să îşi ceară iertare sau a prinde tramvaiul care tocmai se vedea în depărtare. De pe telefonul mobil sună la serviciu şi îi ceru voie şefului ei să lucreze în tura de după-amiază. Fără să îi ceară vreo explicaţie, şeful o învoi. S-a întors acasă şi a deschis uşa încet, ca să nu îl trezească iar pe soţ. Dar l-a găsit stând în fotoliu, trist. Comportamentul ei îl rănise.

– Ce e, iubito, ai uitat ceva? Întrebă el, grijuliu.

– Nu, am venit să te rog să mă ierţi, îi spuse ea, îmbrăţişandu-l. Dimineaţa asta răman cu tine, m-am invoit de la serviciu. Ieşim în parc? l-a întrebat ea, bucurandu-se că soţul i-a trecut cu vederea ieşirea nepotrivită pe care o avusese.” Fraţilor şi surorilor în Hristos, continuă preotul predica, şi voi trebuie să fiţi cât se poate de iertători cu micile greşeli pe care le fac soţiile voastre sau soţii voştri. Că numai aşa rămane familia unită, spre slava lui Dumnezeu.