Rugăciunea neînțeleasă
15:32, joi, 21 septembrie, 2023 | Cuvinte-cheie: Ioan de Kronstadt, povestiri cu talc, povestiri duhovnicești
Tatăl meu avea mari rezerve față de părintele Ioan de Kronstadt. Minunile și popularitatea lui extraordinară le explica prin hipnoză, întunericul oamenilor din jurul său etc.
Locuiam la Moscova, tatăl era avocat. La acea vreme aveam patru ani, eram singurul fiu și m-au numit Serghei în cinstea tatălui meu. Părinții mă iubeau…
Pentru afaceri cu clienții tata călătorea adesea la Sankt-Petersburg. Așa și de data aceea, a mers acolo pentru două zile și, ca de obicei, a rămas la fratele său, Constantin. Și-a găsit fratele și nora îngrijorați: fiica lor cea mică, Lenocica, se îmbolnăvise. Era grav bolnavă și, deși se simțea mai bine, l-au invitat pe părintele Ioan să slujească un Te Deum și așteptau sosirea lui din clipă în clipă.
Tata i-a luat în derâdere și a plecat în instanță de judecată, la audierile cazului clientului său.
Revenind la ora patru, văzu o sanie trasă de doi cai și o mulțime uriașă de oameni în fața casei fratelui său. Dându-și seama că a sosit părintele Ioan, abia și-a făcut drum spre ușa de intrare și, trecând în casă, a mers în holul în care se slujea deja Te Deum-ul. Tata s-a dat la o parte și s-a apucat să-l privească cu curiozitate pe celebrul preot. A fost foarte surprins că părintele Ioan, după ce citise repede pomelnicul pus în fața lui cu numele bolnavei Elena, a îngenuncheat și cu multă ardoare a început să se roage pentru un prunc necunoscut, grav bolnav, Serghie. S-a rugat pentru el mult timp, apoi i-a binecuvântat pe toți și a plecat.
– E pur și simplu nebun! – se indigna tata după plecarea părintelui Ioan. A fost invitat să se roage pentru Elena și a petrecut tot Te Deum-ul rugându-se pentru un oarecare Serghei necunoscut.
– Dar Lenocica este aproape sănătoasă, a obiectat timidă cumnata, dorind să-l protejeze pe preotul, respectat de întreaga familie.
Noaptea tatăl meu a plecat la Moscova.
A doua zi, intrând în apartamentul său, a fost uimit de dezordinea ce domnea în casă și, văzând chipul obosit al mamei mele, s-a speriat:
– Ce s-a întâmplat aici?
– Dragul meu, trenul tău probabil nici nu s-a pornit din Moscova, când Serioja s-a îmbolnăvit. A început febră, convulsiile și vomele. L-am invitat pe Piotr Petrovici, însă el nu a putut înțelege ce se întâmplă cu Serioja și a cerut convocarea consiliului de medici. Prima mea pornire a fost să-ți telegrafiez, dar nu am putut găsi adresa lui Costea. Trei medici nu l-au părăsit toată noaptea și, în cele din urmă, au declarat situația lui fără speranță. Prin ce am trecut! Nimeni nu a dormit, lui îi era din ce în ce mai rău, eu eram parcă paralizată.
Și deodată ieri, pe la ora patru după-amiaza, a început să respire mai ușor, febra a scăzut și a adormit. Apoi i s-a făcut și mai bine. Medicii nu pot înțelege nimic, și mai ales eu. Acum Serioja este doar slab, dar deja mănâncă și se joacă în pătuț cu ursulețul său.
Ascultând, tata își lăsa capul tot mai jos și mai jos. Iată pentru care prunc grav bolnav Serghie s-a rugat cu atâta ardoare ieri părintele Ioan din Kronstadt.
Din cartea „Istorioare adevărate” de Lidia Zaparina
Sursa: https://traditia.md/