Nu-ţi pune nădejdea în grămezile de bani, ci în Dumnezeu

Nu-ţi pune nădejdea în grămezile de bani, ci în Dumnezeu, Cel ce se îngrijeşte neadormit de toate şi, mai vârtos, de făpturile Sale raţionale şi cuvântătoare care vieţuiesc cucernic.

Fii convins că mâna Sa nu va înceta să fie darnică, mai cu seamă cu cei ce fac milostenie, fiindcă omul nu va putea fi niciodată mai generos decât Dumnezeu.

Propria ta viaţă ţi-ar putea aduce dovezi în această privinţă, precum şi vieţile celor care au trăit înaintea ta şi care au dat milostenie.

Comoara inimii tale să fie Dumnezeu; lipeşte-te cu totul de El, ca unul ce ai fost chemat după chipul şi asemănarea Lui, şi fugi de putreziciunea pământească, cea care face necontenit să putrezească sufletele şi trupurile noastre.

Grăbeşte-te spre viaţa cea netrecătoare, neîmbătrânitoare, nesfârşită în veci; du-i într-acolo pe toţi, pe cât îţi va sta în puteri.