Să ne umplem de Hristos și de virtuțile Lui

Oricât de lăudate ar fi credința noastră, învățătura noastră, calitățile noastre, dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblarea și trăirea noastră, miezul gustos și mireasma plăcută a unei vieți în Hristos, în zadar este totul!

Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viața noastră lipsește Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră și în loc de pește avem șerpi (Matei 7,9-10)!
Flămânzii s-au scârbit de vorbe! Ei vor pâine! Lumea s-a săturat de predici, ea are nevoie de Hristos! De ce nu înţelegem noi înşine ceea ce ne luptăm să-i facem pe alţii să înţeleagă?!

Și ce înseamnă asta? Înseamnă a ne umple mai întâi pe noi înșine de Hristos și de virtuțile Lui în toată trăirea noastră cu fapta și apoi a-i face și pe alții să ajungă tot așa. Nu vorbe, ci fapte se cer! Altfel cuvintele rămân numai o firmă frumoasă, iar practic, dincolo de vorbe nu este nimic.

Prin ce va cunoaște atunci lumea că noi suntem ai lui Hristos?

Preotul martir Constantin Sârbu, Lacrimă şi har, Editura Bonifaciu, Bacău, 2010, p. 168