Să nu fim supărați pe Dumnezeu

In una din povestirile sale, Tolstoi relateaza ca un om nemultumit de viata sa se plangea ca Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adica nici un talant. Dumnezeu cel bun – zicea el – imparte la toti fel de fel de daruri si numai mie nu mi-a dat nimic. Cum as putea sa fiu multumit in viata, daca nu am nimic?

Un batran ce statea langa el si ii auzise cuvintele, spuse:

– Tu crezi ca esti asa de sarac?

Cel nemultumit raspunse:

– Nu zic, ba chiar pot fi mandru de puterea si tineretea mea.

Batranul apuca atunci mana dreapta a omului nemultumit si-i zise:

– Ai vrea sa dai mana aceasta si in schimb sa iei zece mii de lei?

– Nu, negresti ca nu.

– Dar mana stanga?

– Nici pe ea.

– Dar ochii, pentru un milion de lei?

– Fereasca Dumnezeu, nu mi-as da un ochi pentru nimic in lume.

– Ei vezi?, zise batranul. Vezi ce bogatie, ce daruri ti-a dat Dumnezeu? Si mai indraznesti sa te mai plangi ca n-ai nimic!

Intr-adevar, omul acesta si-a dat seama ca este destul de inzestrat ca sa-si poata castiga existenta si sa fie multumit de viata.

(Lev Tolstoi)