Să nu ne risipim pe mai multe fronturi!

Astăzi oamenii sunt foarte răspândiţi, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două şi numai după aceea mă gândesc la altele. Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată.

Acum mă gândesc să fac lucrul cutare; îl termin şi abia după aceea mă gândesc să fac altceva. Pentru că dacă încep altul, fară să îl fi terminat pe primul, nu am linişte. Când cineva are de făcut mai multe treburi deodată, o ia razna. Numai cât se gândeşte la ele, că îl şi apucă schizofrenia.

Odată a venit la Colibă un tânăr care avea probleme psihologice. Mi-a spus că se chinuieşte pentru că moştenise de la părinţi o sensibilitate. „Despre ce boală moştenită îmi vorbeşti?”, l-am întrebat. „Mai întâi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îţi iei diploma de absolvire, după care vei merge în armată şi apoi să-ţi cauţi un loc de muncă”. M-a ascultat, sărmanul şi şi-a aflat calea. Aşa se află oamenii pe ei înşişi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p.197)