Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze…” (Ioan 14, 27) Duminica a IX-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

“In vremea în care cerem ajutorul dumnezeiesc, Hristos ne leagă cu o sforicică prin harul Său şi ne ţine. Suflă vân­tul de ici şi de colo, dar nu ne primejduim fiindcă sun­tem legaţi. Însă atunci când omul nu înţelege că Hristos este Cel Care îl ţine, se desface de legătura sforicelei şi îl bat vânturile de ici şi de colo şi se chinuieşte”. (Sf. Paisie Aghioritul)

Duminica a IX-a după Cincizecime a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie.

În mijlocul frământărilor și grijilor noastre, o singură stâncă stă neclintită, Mântuitorul Hristos, piatră a Vieții în mijlocul tuturor furtunilor. Cei care știu să-și înalțe ochii la Cer trăiesc cu nădejdea că Dumnezeu este și pururea le va fi alături.

„Când avem ca temelie nădejdea în Dumnezeu, atunci suntem întemeiaţi pe piatră şi chiar dacă vor sufla vânturile şi vor cădea ploi, nu ne vor doborî. Dar când ne întemeiem pe nădejdea în strădaniile noastre, temelia noastră se află pe nisip și atunci uşor vom cădea,” ne spune părintele Efrem Filotheitul.

Evanghelia din această Duminică îl prezentă pe Apostolul Petru care la început se încrede în cuvintele Mântuitorului și merge pe apă ca și Învățătorul său, dar apoi se îndoiește și începe să se scufunde. Hristos îl salvează, întinzându-i mâna: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” Asemenea lui Petru suntem și noi. Dumnezeu ne oferă sprijinul și ajutorul Său, dar e suficient ca un vânt să adie împotriva voinței noastre și imediat alunecăm și ne afundăm.

Despre credința pe care ar trebui s-o avem, arhimandritul Zaharia Zaharou ne spune: „Nădejde mai presus de orice nădejde” este definiţia credinţei prin care depăşim chiar şi acele obstacole ce par cu neputinţă de biruit. O asemenea credinţă adună toate gândurile şi toate puterile inimii noastre spre împlinirea unui singur scop: să ne luptăm până la moarte pentru a birui toate greutăţile cu ajutorul lui Dumnezeu. Şi trebuie să le biruim, căci de aceasta depinde mântuirea noastră. Acum inima omului este asemeni unui nod strâns legat în care se adună întreaga sa fiinţă, iar el atârnă totul de mila lui Dumnezeu. În felul acesta începem şi noi – cum spune Sfântul Apostol Pavel despre Avraam – să credem cu nădejde împotriva oricărei nădejdi.”

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

„Doamne, Tu ne chemi, zicându-ne: „Vino!” Știm însă că drumul nu este sigur, apa adâncă, picioarele ne tremură, dar nu ne putem împotrivi chemării Tale; vom veni, facă-se vo­ia Ta, fie ca iubirea Ta să ne fie stăpână!”

Sursa: https://manastireasuruceni.md