Sărbătoarea Învierii Domnului la Mănăstirea Suruceni

„Cei mai mulţi oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puţini sunt cei ce o au şi o văd în chip curat; cei ce n-au văzut-o însă nici nu se pot închina lui Iisus Hristos ca unui Sfânt şi Domn” (Sfântul Simeon Noul Teolog).

Sărbătoarea Învierii Domnului a adunat la Mănăstirea Suruceni numeroși credincioși, veniți pentru a partcipa alături de obștea monahală la Sărbătoarea Luminii, a Luminii Preasfintei Treimi, a luminii necreate, neapuse și neapropiate, adusă în lume de Hristos – „Lumina lumii” (Ioan 8, 12). Slujba Învierii a fost oficiată de soborul preoțesc al așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii.

În această noapte sfântă primim vestea că moartea nu are putere asupra Vieții, că Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului a biruit moartea și a dobândit pentru întreaga omenire o nouă viață, plină de o Lumină pe care lumea nu a cunoscut-o până atunci, Lumina adevărului dumnezeiesc veșnic. Mântuitorul Hristos Cel răstignit și omorât pentru păcatele omenirii, învie, punând astfel un nou început existenței noastre și redându-i sensul inițial prevăzut de Dumnezeu, sens ale cărui împliniri sunt mântuirea și îndumnezeirea.

„Înțelesul teologic al sărbătorii se află cuprins în învierea omului căzut, în înnoirea firii omenești. Prin Învierea lui Hristos este lepădat omul cel vechi și se trăiește zidirea cea nouă. Toate sunt acum noi. Ziua mântuitoare a fost cea a Învierii lui Hristos, așa încât, de fiecare dată când prăznuim Paștile, sărbătorim însăși ziua mântuirii noastre. Mântuirea omului nu este despărțită de Învierea lui Hristos. Hristos Cel Înviat S-a făcut începătură mântuirii noastre. Prin Hristos dobândim toate cele bune care țin de înnoirea firii noastre”, menționează ÎPS Hierotheos Vlachos.

Din acest motiv citim în această noapte Evanghelia afară, înaintea ușilor Bisericii, în care suntem invitați apoi să intrăm ca într-un rai nou, în Ierusalimul ceresc. Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ni se deschid alte orizontori pline de sens și de lumină. Ni se descoperă după cum ne spune mitr. Antonie de Suroj că moartea Mântuitorului pe Cruce: „este o mărturie a credinţei Sale în omenire şi în fiecare om în parte, o mărturie a nădejdii Sale de nebiruit; din acest motiv moartea Sa devine viaţa noastră, iar învierea Sa – însăşi Veşnicia pentru noi.”

Praznicul Sfintelor Paști ne cheamă la o nouă trăire, la înnoirea firii noastre și așezarea ei sub lumină Învierii. Este adevărul exprimat de Apostolul Pavel în Epistola către Corinteni: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu, iar Adam cel din urmă, cu duh dătător de viață…, omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer… și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul Celui ceresc” (I Corinteni 15, 45- 48).

În cadrul sfintei liturghii o mare parte dintre credincioși s-au învrednicit de a se împărtăși cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.  Prot. Vadim Iarovoi, a dat citire Pastoralei Mitropolitului Vladimir, Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, în care ierarhul îndeamnă să ne înnoim istoria vieții noastre prin Lumina lui Hristos.„O, Paştile cele mari și preasfinţite, Hristoase;