Schimonahul Irineu (Pânzaru) – Te rog, nu intra în Biserică la fel ca în muzeu

Născut la 4 februarie 1953 în satul Dragoș-Vodă, r-nul Drochia.

Studiii  la Universitatea  Padagogică Ion Creangă din Chișinău.  A absolvit Universitatea de Stat  “Peters Stucika” din Riga, Facultatea de Limbă și literatură letonă.

Activitate:  Activitate gazetărească și editorială. Director adjunct la Centrul Național de Studii Literare și Muzeografice “M. Kogălniceanu”. Șef al secției marketing și publicitate la editura “Știința” .  La 20 de ani devine Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. De asemenea a fost și  Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Apariții: Primul său volum de  poezii “Muzeul semințelor”, editura Literatura Artistică 1984; “Prietenul meu, soarele” , ed. Literatura Artistică 1989, “Distanțele sufletului” , ed. Hyperion 1990, “Cine ascultă de bunici” , ed. Hyperion 1992, “Dacă mă salvezi” , ed. Museum 2003, “Căpșuna” versuri, ed. Pontos, 2003, Traducere din literatura letonă, “Soarele zgârcitului” .

„Te rog, nu intra în biserică la fel ca în muzeu” este o poezie trăită, înţeleaptă, despre dragoste, viaţă, părinţi, natură, casa părintească etc. Volumul de carte religioasă „Te rog, nu intra în biserică la fel ca în muzeu” cuprinde 475 pagini îmbrăcate într-o copertă groasă, ce apare cu sprijinul Editurii „Cu drag” la 30 mai,  2013.

Victor Pânzaru, actualul părintele Schimonah Irineu Pânzaru de la mănăstirea Curchi, este apreciat la justa-i valoare prin personalitatea sa, harul poetic, competenţa literară şi, de ce nu, și prin gestul de a-şi găsi locul în lumea monahală.

Te rog, nu intra în Biserică la fel ca în muzeu

Vino la noi și lasă îndată tot greul afară,

ai și tu ce să-I spui lui Hristos.

Aici ca niciunde necunten ales lucrează Harul –

nu-I nicăieri un loc mai pios.

Vino cu pas tihnit – chiar decât gândul tău mai sfios,

intră cu drag, nu-ți fie teamă.

Să ți se pară că pășești cu inima… Ce frumos

orice lumânare te chemă!

Te rog, nu intra în Biserică la fel ca în muzeu, –

nu e un loc pentru privire,

că aici te așteaptă Domnul și la bine și la rău,

aici să-ți poți veni în fire

și nu oricum, ci cu Preabunul vorbind prin rugăciune

și prin dragoste, prin adevăr…

Vino, deschide ușa… – vezi ce ușor ți se supune?

E ușă ori aripa din Cer

a unui înger tainic trimis de Domnul înspre tine?

Intră atent, – ca într-o floare,

ori cum ai merge, temător, în urma unei Albine…

Intră, Ușa asta-I salvare.