Scorțișoara – un medicament formidabil
17:43, duminică, 6 aprilie, 2014 | Cuvinte-cheie: ajutor, medicina, plante, plante biblice, sanatate, tratamente naturale, vindecare
Da, este vorba de scorţişoara aceea pe care o găsim ambalată la pliculeţe, în orice alimentară „de cartier”. Acest condiment aparent banal este în realitate un medicament formidabil, căruia îi sunt consacrate sute de studii ştiinţifice, care-i pun în evidenţă calităţile. Şi mai mult decât atât: scorţişoara este o plantă sacră, menţionată şi în Biblie, încorporată printre ingredientele sfântului mir. Despre această plantă, cu totul excepţională, vom vorbi în cele ce urmează –
Carte de vizită
Scorţişoara îşi are originea în scoarţa unor arbori mici, care cresc în Asia de sud-est şi în Australia. Culesul său se face în sezonul ploilor, când scoarţa se desprinde mai uşor de pe ramuri şi poate fi culeasă în cantităţi mari. Imediat după recoltare, ea are un parfum suav şi un gust acrişor-înţepător. Odată cu uscarea, scorţişoara se rulează de la sine în batoane şi capătă aroma dulce cu care suntem obişnuiţi. În lume se folosesc două specii de scorţişoară:
1. Scorţişoara de India (Cinnamonum tamala sau Cinnamonum zeylanicum) – are o culoare brun-deschisă şi o aromă mai subtilă, mai rafinată.
2. Scorţişoara de China (Cinnamonum cassia) – are o culoare roşcată mai intensă şi o aromă ceva mai înţepătoare, mai puternică decât cea de India.
Ambele tipuri de scorţişoară au aceleaşi efecte terapeutice, cu precizarea că scorţişoara de China este un mai puternic antibiotic şi antifungic, dar este şi mai greu tolerată de tubul digestiv. Aceasta, în timp ce efectele scorţişoarei de India sunt mai puternice asupra sistemului nervos central şi a psihicului, fiind foarte bine tolerată de organism.
Scorţişoara este folosită în terapie şi în ritualurile religioase de mai bine de 7000 de ani. În India şi China, era arsă în temple ca ofrandă pentru zei şi pentru îndepărtarea spiritelor rele. În Grecia şi Roma Antică, era folosită în ritualurile dedicate zeiţei iubirii, Afrodita. În Egipt, scorţişoara era una dintre plantele faraonilor, fiind folosită în ritualurile de sacrificiu şi de îmbălsămare.
Cum se administrează
Scorţişoara în alimentaţie
Folosită în cantităţi mici, în procesul preparării hranei, scorţişoara este un excelent tonic digestiv, reglând apetitul şi ajutând la prevenirea problemelor colonului. În Europa, este cunoscută mai ales drept condiment pentru dulciuri, fiind o prezenţă nelipsită în plăcinta cu mere, în orezul cu lapte, în diversele feluri de cozonac, ciocolată fierbinte etc. Pe lângă aroma ei extrem de apetisantă, ea are şi darul de a diminua, parţial, efectele nocive ale zahărului şi amidonului.
În Asia, scorţişoara combinată cu piperul şi cu enibaharul este folosită la condimentarea mâncărurilor grase sau prăjite, fiind un excelent profilactic pentru indigestia şi tulburările hepatice produse de grăsimi. În zonele din Asia cu climă mai rece (Tibet, Nepal, Bhutan, anumite zone ale Pakistanului) scorţişoara este un condiment folosit la prepararea unei game incredibil de variate de ceaiuri cu efecte de încălzire şi de stimulare a circulaţiei sângelui. De altfel, ceaiul de scorţişoară este un veritabil medicament, motiv pentru care vom vorbi despre el în detaliu.
Ceaiul de scorţişoară
Binevenit mai ales în zilele friguroase de iarnă, ceaiul de scorţişoară se consumă neapărat cald. Are un efect de stimulare a circulaţiei sângelui şi de prevenire a răcelilor, de mărire a tonusului psihic şi fizic. Se obţine prin fierberea, vreme de un minut, a unei jumătăţi de linguriţă de scorţişoară într-o cană de apă, după care se lasă să stea vreme de 10 minute, apoi se filtrează şi se consumă cât de cald posibil. Are efecte imediate, fiind un puternic stimulent.
Pulberea de scorţişoară
Recomandată pentru tratarea afecţiunilor cronice, se obţine prin măcinarea cu râşniţa de cafea a batoanelor de scorţişoară. Pudra obţinută se depozitează într-un borcan închis ermetic, pentru a preveni evaporarea uleiurilor volatile. Se administrează de 3-6 ori pe zi, câte un vârf de linguriţă. Acest remediu are excelente calităţi stimulente digestive, hipoglicemiante, precum şi efecte antiinfecţioase (distruge germenii patogeni din tubul digestiv).
Mierea cu scorţişoară
Se pun două linguriţe de pulbere de scorţişoară împreună cu patru linguri de miere lichidă şi se amestecă foarte bine. Pasta obţinută se va administra pe parcursul unei zile, de regulă înaintea meselor principale. Este un excelent stimulent al atenţiei şi al memoriei, are efecte întineritoare şi uşor afrodiziace.
Vinul de scorţişoară
Se pun într-un borcan zece linguriţe de pulbere de scorţişoară, peste care se adaugă un litru de vin roşu sau negru, amestecând încontinuu. Când întreaga masă de pulbere a fost dispersată în vin, se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat, vreme de 12 zile. Se strecoară, iar lichidul obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se păstrează maximum trei ani. Se administrează de regulă o lingură, de 4 ori pe zi, în tratamente de 1-3 luni. Are efect antidepresiv, tonic digestiv şi ajută la tratarea disfuncţiilor sexuale.
Scorţişoara şi obezitatea
Acest condiment este în mod special recomandat persoanelor care au nevoie să scadă în greutate. Ceaiul rece de scorţişoară, băut chiar înainte de a mânca, câte o cană înainte de fiecare masă, ne ajută să consumăm mai puţină hrană şi, cel mai important, scade apetitul pentru dulciuri. Sub formă de pulbere, administrată după ce am mâncat, (câte un vârf de linguriţă de scorţişoară, adică un gram), reglează activitatea pancreasului şi glicemia, prelungind starea de saţietate, ajutând procesul de ardere a grăsimilor şi prevenind formarea în exces de ţesut adipos.
Pentru consumatorii nocturni de hrană, care au înainte de a se culca un apetit insaţiabil, se recomandă o lingură de scorţişoară cu miere, dizolvată într-o cană cu apă fierbinte (cât se suportă) consumată cu înghiţituri foarte mici, într-o singură repriză. Acest tratament diminuează sau chiar elimină acest tip de foame, fiind un adevărat antidot pentru îngrăşare.
Scorţişoara şi digestia
Un vârf de linguriţă de pulbere de scorţişoară, administrat înainte de masă, este un foarte bun tonic pentru digestie, fiind recomandat în gastrita hiper şi hipoacidă (are un efect reglator), dar şi pentru combaterea indigestiei şi a anorexiei nervoase. Administrată în combinaţie cu mierea, după masă, scorţişoara ne scapă de balonare, previne şi tratează mare parte din simptomele sindromului de colon iritabil.
În perioadele cu stres foarte intens, se recomandă să luăm cu 15 minute înainte de masă scorţişoară cu miere (preparată după reţeta de mai sus). Acest amestec reglează pofta de mâncare, previne tulburările digestive produse de tensiunea psihică: aerofagia (înghiţirea aerului împreună cu hrana), spasmele abdominale şi refluxul gastric.
Scorţişoara şi răcelile
Primul ajutor în caz de răceală este ceaiul fierbinte de scorţişoară, din care se beau câte 3-4 căni pe zi, cât mai fierbinte posibil. Are un efect antibacterian şi antiviral foarte puternic, exercitat mai ales la nivelul gâtului, nasului şi urechilor. De asemenea, are o acţiune de stimulare a circulaţiei şi de mărire a temperaturii corpului, ceea ce va atrage după sine şi o funcţionare mult mai bună a sistemului imunitar, dar şi dispariţia senzaţiilor de disconfort specifice răcelii (frisoane, dureri musculare, senzaţii de frig la extremităţi). În fazele avansate ale răcelii, se administrează scorţişoară cu miere, ca stimulent imunitar şi antiseptic, dar şi pentru calmarea acceselor de febră sau tuse.
Scorţişoara, emoţiile şi mintea
Atât scorţişoara, administrată intern, cât şi simpla aromatizare a locuinţei cu această plantă foarte bogată în uleiuri volatile, au efecte pozitive asupra psihicului şi minţii. Din punctul de vedere al emoţiilor, aroma scorţişoarei induce stări de optimism, de luciditate şi calm. Conferă, de asemenea, un anumit confort psihic şi este excelentă pentru combaterea depresiei, a închiderii afective, dar şi contra asteniei sexuale, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Asupra minţii, scorţişoara are un efect stimulent, sporind creativitatea, dar şi atenţia sau capacitatea de analiză şi sinteză. Administrarea scorţişoarei cu miere ajută şi la îmbunătăţirea memoriei de lungă şi de scurtă durată.
Tratamente interne
* Diabetul – în această afecţiune, scorţişoara are o triplă acţiune:
1. Scade direct nivelul zahărului din sânge.
2. Stimulează şi totodată reglează secreţia de insulină a pancreasului.
3. Creşte receptivitatea organismului la insulină. Mai multe studii clinice au evidenţiat eficienţa acestei plante asupra diabetului, o doză de 3-6 grame pe zi de pulbere de scorţişoară scăzând glicemia cu 18-29%. Interesant este că la doza maximă, de 6 grame pe zi, efectele antidiabetice se menţin şi la 2-3 săptămâni după ce tratamentul a fost încheiat. În Asia, medicii recomandă administrarea scorţişoarei la pacienţii cu diabet de tip 1, pentru reducerea dozelor de insulină şi prevenirea complicaţiilor acestei boli. La pacienţii cu diabet de tip 2, tratamentul cu scorţişoară ajută la reducerea dozelor de medicamente sau insulină şi, de asemenea, previne teribilele complicaţii ale diabetului.
* Reumatismul (artrita şi poliartrita) – un principiu activ, conţinut de scorţişoară, are efect antiinflamator articular. Într-un studiu făcut în Danemarca, la Universitatea din Copenhaga, s-a constatat că după administrarea unei combinaţii dintr-o lingură de miere şi o jumătate de linguriţă de scorţişoară pudră, simptomele reumatismului au fost mult ameliorate. Mierea cu scorţişoară a fost administrată înaintea micului dejun. Din cei 200 de pacienţi trataţi, mai mult de două treimi au observat îmbunătăţiri, iar 73 de pacienţi au scăpat complet de durerile articulare.
* Infecţia cu Helicobacter pylori – cercetările ştiinţifice au arătat că scorţişoara, mai ales varietatea de China (Cinnamonum cassia), este unul dintre cele mai puternice remedii contra acestei bacterii care cedează tot mai greu la antibiotice. Scorţişoara nu doar că distruge şi inhibă dezvoltarea Helicobacter pylori, dar previne şi bolile pe care aceasta le produce în timp, cum ar fi gastrita, ulcerul gastro-duodenal şi chiar cancerul gastric.
* Boli canceroase – mai multe principii active din scorţişoara de India au demonstrat efecte anti-tumorale puternice. În studiile de laborator făcute în Statele Unite s-a demonstrat, pur şi simplu, că substanţele active din această plantă atacă celulele mutante, blocându-le proliferarea, în timp ce celulele normale nu sunt deloc afectate. Administrată sistematic sub formă de pulbere, scorţişoara previne anumite forme de cancer, cum ar fi cel gastric şi intestinal, dar şi limfomul malign şi leucemia. Persoanele cu predispoziţie spre aceste tipuri de cancer, eventual cu risc de recidivă, ar fi bine să consume zilnic o lingură de miere amestecată cu o linguriţă de scorţişoară pudră, vreme de o lună, urmată de o lună de pauză ş.a.m.d. De asemenea, tratamentul cu miere şi scorţişoară este recomandat bolnavilor de cancer, în paralel cu terapia prescrisă de medic, pentru potenţarea terapiilor anticancer.
* Colesterol mărit – un studiu realizat în India a arătat că un amestec din două linguri de miere şi trei linguriţe de scorţişoară pudră, consumate pe parcursul zilei, ajută la reglarea valorilor colesterolului şi trigliceridelor. Cura durează minimum 3 luni şi reduce valorile colesterolului total cu 20% în medie, în timp ce valorile colesterolului rău (LDL) scad cu aproape 25%.
* Halenă (mirosul urât al respiraţiei) – dimineaţa, imediat după trezire, se bea o jumătate de cană cu ceai rece de scorţişoară. Cu cealaltă jumătate de cană se fac gargară şi clătiri ale gurii. În timpul zilei, se ia de trei ori câte o lingură de miere amestecată cu scorţişoară. Mirosul neplăcut al respiraţiei are ca principală cauză o deficienţă de funcţionare a tubului digestiv, a stomacului, în special. Acest condiment reglează activitatea gastrică, distruge anumiţi microbi care produc mirosul urât şi, nu în ultimul rând, îndepărtează direct mirosurile neplăcute, prin parfumul său extrem de puternic, datorat uleiurilor volatile pe care le conţine.
* Cistită – s-a observat că bacteriile care produc cel mai frecvent infecţii urinare, cum ar fi E. Coli, stafilococul auriu ş.a., sunt foarte sensibile la scorţişoară şi la cimbru (Thymus vulgaris). Se face un amestec din două linguriţe de scorţişoară pudră, patru linguri de miere şi 7 picături de ulei volatil de cimbru. Preparatul se administrează în trei reprize, pe parcursul zilei, fiecare doză fiind înghiţită împreună cu un pahar de apă călduţă.
* Infertilitate feminină – în medicina tradiţională din India, Japonia şi Sri Lanka, se administra femeilor sterile, dar şi celor cu predispoziţie spre avort spontan, scorţişoară de India. Reţeta este simplă: o linguriţă de scorţişoară, amestecată în două linguri de miere, se administrează zilnic, în cure de trei luni (reţetă valabilă doar înaintea momentului fertilizării). Suplimentar, se freacă gingiile, în fiecare dimineaţă, cu praf de scorţişoară, şi se consumă multe oleaginoase neprăjite (susan, migdale, caju etc.). Acest tratament are efect de stimulare a activităţii ovarelor, tonic uterin şi reîntineritor.
* Alzheimer – studii ştiinţifice făcute în Israel, în anul 2011, au demonstrat faptul că administrarea zilnică de scorţişoară combate procesele degenerative de la nivelul creierului şi ajută la păstrarea funcţiilor cognitive intacte, până la vârste înaintate. Pe subiecţii testaţi, memoria, atenţia şi capacităţile asociative au fost mult mai bune la cei care au luat scorţişoară, faţă de grupul-martor.
Scorţişoara şi frumuseţea
Cu efectul său antiseptic şi stimulent asupra circulaţiei, scorţişoara este un excelent remediu pentru pielea seboreică şi sensibilă la infecţii sau cu predispoziţie spre îmbătrânirea prematură. Contra acneei, se aplică pasta obţinută din trei linguri de miere şi o linguriţă de scorţişoară pudră. Se pune peste coşuri, seara, înainte de culcare, spălându-se cu apă călduţă în dimineaţa următoare (se întinde un prosop pe pernă, pentru a nu o murdări în timpul somnului). Efectele apar după două săptămâni de aplicare a tratamentului. Coşurile şi infecţia de pe piele dispar fără urmă.
Pentru consumatorii nocturni de hrană, care au înainte de a se culca un apetit insaţiabil, se recomandă o lingură de scorţişoară cu miere, dizolvată într-o cană cu apă fierbinte (cât se suportă) consumată cu înghiţituri foarte mici, într-o singură repriză. Acest tratament diminuează sau chiar elimină acest tip de foame, fiind un adevărat antidot pentru îngrăşare.
Precauţii şi contraindicaţii
De regulă, scorţişoara, mai ales varietatea de India (Cinnamonum zeylanicum), nu conţine substanţe toxice sau iritative. Despre scorţişoara de China (Cinnamonum cassia) se ştie că poate fi iritativă pentru tubul digestiv şi poate da tremurături ale membrelor sau spasme. Tot despre scorţişoara de China există voci care spun că în anumite condiţii poate fi toxică pentru ficat sau poate deveni chiar cancerigenă (din cauza unor cumarine). Datele ştiinţifice sunt însă irelevante în acest sens, fiind cel mai probabil vorba mai degrabă de combinarea scorţişoarei cu aditivii sintetici din alimente sau cu pesticidele cu care eventual a fost tratată, decât de un potenţial toxic al plantei în sine. Singurele contraindicaţii ale scorţişoarei sunt în cazul femeilor însărcinate, al copiilor sub 2 ani şi al persoanelor alergice sau cu intoleranţă digestivă la acest condiment. Persoanele care sunt sensibile la condimente ar fi bine să folosească scorţişoara de India (Cinnamonum zeylanicum), care este mai blândă ca acţiune asupra digestiei şi a sistemului nervos.