Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română

Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului a fost sârb după tată şi grec (din Peloponez) după mamă. Tatăl său se numea Manuel şi a fost supraveghetorul copiilor de casă de la curtea voievodului Gheorghe Brancovici (+ 1456). Viaţa lui a fost în primejdie în această casă din cauza uneltirilor unui alt slujitor. Soţia voievodului, doamna Irina, pentru a-l scăpa de pericol, l-a trimis la fratele ei Toma în peninsula Peloponez. Aici, Manuel s-a căsătorit cu Maria, fiica unor oameni cu o situaţie materială bună şi a avut trei copii, doi băieţi şi o fată. Cel mijlociu a fost Nicolae, viitorul patriarh Nifon.

Manuel a murit la puţin timp după aceasta, iar Maria a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru buna creştere a copiilor. Nicolae a fost încredinţat călugărului Ioasaf care l-a îmbrăcat în haină monahală ca „frate”. După un timp fratele Nifon a intrat sub ascultarea călugărului Zaharia din oraşul Narta, care l-a călugărit. Mai târziu a primit şi harul preoţiei. Mai târziu, Nifon s-a îndreptat spre Muntele Athos unde îşi petrecea timpul în rugăciune.

În anul 1483, Nifon a fost ales Mitropolit al Tesalonicului, iar în anul 1486, după moartea lui Simeon, a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Datorită uneltirilor, Nifon a fost exilat. După doi ani a ocupat din nou scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă după scurtă vreme, împăratul l-a exilat în Adrianopol. Aici se afla Patriarhul Nifon, când Radu cel Mare, voievodul Ţării Româneşti (1496-1508) l-a chemat în Ţara Românească cu scopul de a conduce şi reorganiza Biserica. În anul 1503 înfiinţează Episcopiile Râmnicului şi Buzăului. Căsătoria domniţei Caplea, sora voievodului Radu cel Mare, cu boierul moldovean Bogdan, care îşi abandonase soţia, nu a fost acceptată de Mitropolitul Nifon, întrucât era împotriva canoanelor bisericeşti. Aceste neînţelegeri cu domnitorul Radu cel Mare l-au determinat să renunţe la scaunul arhieresc şi să se retragă la Mănăstirea olteană Bistriţa.

Sfântul Nifon s-a retras în ultima vreme a vieţii în Muntele Athos, la mănăstirile Vatoped şi Dionisiu, vieţuind asemenea monahilor de rând, până la 11 august 1508, când s-a mutat la cele veşnice. La 16 august 1517, a doua zi după târnosirea catedralei ctitorite de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş, a avut loc prima canonizare de pe teritoriul ţării noastre, a Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului.

Moaştele Sfântului Nifon primite de Neagoe Basarab au fost aşezate în Catedrala de la Curtea de Argeş, iar din porunca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la 25 octombrie 1949, Sfintele moaşte au fost aduse la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova unde se găsesc şi astăzi.

Sursa: http://www.basilica.ro/