Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon cinstit în rugăciune la Mănăstirea Suruceni

Biserica Ortodoxă îl cinsteşte la data de 27 iulie /9 august pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Pantelimon a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de sărbătoare. Cu prilejul sărbătorii, credincioșii au avut posibilitatea să se închine la părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, păstrate în Biserica așezământului monahal.

Sfântul Pantelimon s-a născut în Nicomidia din Asia Mică în timpul împăraților Maximian și Dioclețian, perioadă în care creștinii din Imperiul Roman au fost amplu persecutați. Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama, Evula, era o creștină evlavioasă, care i-a sădit cu mare grijă tainele credinței în Mântuitorul Hristos. La sfatul tatălui său studiază medicina și este primit ca discipol al celui mai de seamă medic al vremii, Eufrosin. Îl aștepta o carieră strălucită la curtea imepială, însă viața sa se schimbă radical atuci când îl întâlnește pe bătrânul preot Ermolae, care i-l descoperă pe Marele și Adevăratul Vindecător Iisus Hristos. În sufletul tânărului medic se naște credinţa în Mântuitorul Hristos, care sporeşte și mai mult, când prin rugăciunea sa către Domnul Hristos învie un copil mort, muşcat de o viperă.

Tânărul Pantelimon primește Taina Botezului și devine creștin, devine al lui Hristos, nu parţial, nu cu jumătăţi de măsură, ci cu toată ființa sa. Întreaga sa viață o dăruiește lui Hristos. Când împăratul Maximian află că Panelimon a vindecat un orb, îi cere să se lepede de credinţa creştină, de Cel în numele Căruia vindeca. Stând „cu trupul înaintea împăratului pământesc, cu inima stătea înaintea Impăratului ceresc,” ne spun scrierile hagiografice. Aşa ar trebui să ne raportăm şi noi faţă de Hristos, inima noastră ar trebui să fie mereu îndreptată spre El.

„Inima noastră se află în ce iubim cel mai mult. Dacă suntem legaţi de cele ale lumii, iar comoara noastră este alcătuită din lucrurile acestei lumi, trecătoare, efemere, atunci şi inima noastră este în cele trecătoare, în cele care nu ţin. Dacă în inima noastră este Hristos, atunci El devine comoara noastră cea mai de preţ, comoară pe care o iubim şi la care ţinem enorm de mult. Sufletul omului, în momentul când Îl descoperă cu adevărat pe Dumnezeu, iar Hristos devine Împăratul inimii aceluia, lasă totul, nimic nu este mai esenţial din lumea acesta. A lăsa nu este egal cu a lepăda, trebuie să ne folosim de ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, însă să nu ne legăm inima de ele,” ne îndeamnă PS Ignatie, Episcopul Hușilor.

Să învățăm din viaţa Sfântului Pantelimon, cel care şi-a dăruit toată viața lui Hristos, să nu ne trăim credința doar la nivelul adoptării exterioare a unor atitudini, fără o schimbare lăuntrică. A fi credincios înseamnă „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm,” după cum spunem la Sfânta Liturghie. El să devină realitatea cea mai deplină a vieţii noastre.

După săvârșirea Sfintei Liturghii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, Taină care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, împărtăşeşte credincioşilor harul dumnezeiesc pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi întărirea sufletului.

Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: https://manastireasuruceni.md/