Header image

Sfat practic pentru evitarea îmbulzelilor de Bobotează

15:46, luni, 22 ianuarie, 2018 | Cuvinte-cheie: , , ,

Au trecut sărbătorile legate de Arătarea Domnului (Teofania – gr.), cuprinse între Nașterea și Botezul Domnului, care altă dată erau o singură sărbătoare. Nașterea și botezul Domnului pun accent pe întruparea lui Hristos, ne încredințează că trupul nostru poate fi sfințit, recuperat și înviat, asemeni lui Hristos. Cu alte cuvinte, pun accentul pe materie, pe faptul că materia nu e ceva rău în sine și că, așa cum păcatul alterează materia, tot așa Duhul Sfînt o sfințește.

Pentru a întări această credință a noastră, biserica a rînduit ca îndată după botezul Domnului să facem pomenirea Sfîntului și Marelui Proroc Ioan, botezătorul Domnului. Iată de ce în conștiința populară sărbătoarea Arătării Domnului, urmată de praznicul Botezătorului, este percepută ca o rememorare a botezului în sine și, desigur, a Apei, această materie care, în chip simbolic, ne curăță de omul vechi și se face pentru noi Pîntecele din care ne naștem pentru o nouă viață, după Duh.

Felul în care credința populară ajunge să interpreteze și să umple de seunsuri anumite ritualuri depinde de lucrarea preoților. Atunci cînd preoții nu propovăduiesc adevărurile credinței, poporul își făurește propriile înțelesuri. Aroganța cu care unii jurnaliști și chiar preoți ajung să rîdă de faptul că oamenii se înghesuie după aghiazmă nu poate umple golul de cunoaștere, de noblețe și de bine al oamenilor.

Nu am căderea să dau sfaturi morale, dar cred că e cazul să amintesc jurnaiștilor de propriul cod deontologic: acei ”sălbatici” la care faceți referire în ziua Bobotezei sînt oameni cu aceleași drepturi cetățenești ca și voi, sînt săracii acestei țări care însetează după o minune, acea minune pe care nici politicienii, nici jurnaliștii nu le-au oferit-o, deși o promit de 30 de ani încoace. Sticlele acelea cu apă rece sînt ultima lor speranță și, sînt sigur, pe muți dintre ei îi ajută.

A rîde de sărăcia și disperarea oamenilor este proastă creștere.

Dintotdeauna și peste tot în lume apa este simbol al curățirii, nu doar trupești, ci și spirituale. Oare ce ar face jurnaliștii și activiștii noștri de pe facebook dacă ar trăi în India, unde oamenii se scaldă în Gange în toate zilele de peste an? Oare i-ar numi sălbatici și s-ar strofoca să le schimbe credința?

Da, toți oamenii se scaldă în apă. Nu este o regulă să ne scăldăm de Bobotează, mai ales în țările unde apa este înghețată în ianuarie, dar nu este nici ceva ilegal sau imoral. Este o simplă imitare populară a ceea ce s-a întîmplat la Iordan – este un joc copilăresc practicat de oameni mari.

Într-o lume în care spiritualitatea ajunge tot mai greu la mase, gesturile exterioare sînt singurele care mențin unitatea de credință și apartenența la Biserică. Mîncarea, obiceiurile de la mort, ritualurile ample de rugăciune în aer liber, între care cel mai spectaculoase sînt cele ale Bobotezei și ale Paștelui, satisfac nevoia firească a oamenilor de spectaculos. Acesta este și motivul pentru care, în toată România și, mai nou, la noi, presa și activiștii atacă orchestrat ritualurile masive, începînd de la închinarea la sfinte moaște, pînă la înghesuiala la aghiazmă.

Pentru jurnaliștii pudici, care au depășit această nevoie ancestrală și profund umană, de spectaculos și bucurie, am un remediu terapeutic: bine că acești oameni se stropesc cu apă sfințită, nu cu bere Chișinău la sindrofiile orașului organizate din bani publici.

Acum două vorbe despre originea obiceiului. În Biblie există o referire la faptul că, la arătarea Domnului, Iordanul își întoarce cursul apei înapoi. Această prorocie a fost făcută cu mai bine de 3000 de ani în urmă și se regăsește în Psalmul 113, versetul 5. Apa unui rîu, fiind o materie pururea mișcătoare, așa cum observa și Heraclit, este cu anevoie a o urmări, mai ales acolo unde se creează vîrtejuri. Iată de ce, în timpul rugăciunii, s-a ajuns să se arunce o coroană de flori sau o cruce împodobită, pentru a se vedea că mai întîi ea curge pe direcția obișnuită a apei, iar după sfințire, se întoarce înapoi. Desigur, cineva după aceea intra în apă și o lua. Nu e nimic sălbatic, indecent, imoral, anticanonic în acest obicei inocent și chiar copilăresc.

Fiți copilăroși, vorbiți cu iubire unii despre alții, ca să nu ajungeți să urîți și apa, această binecuvîntare a Domnului, doar pentru faptul că Putin și Dodon s-au băgat în copcă de Bobotează.

La urmă de tot, două sfaturi practice pentru împăcarea tuturor:

1) Faceți rugăciunea la biserică, iar de scăldat mergeți la bazinul mare de la Sala Sportului de lîngă Biblioteca Națională, acolo apa e caldă și aveți mai puține șanse să răciți.

2) Fiecare creștin are acasă un vas frumos în care ține aghiazma. Preoții să-și îndemne enoriașii să nu vină cu bidoane de plastic după apa sfințită, ci cu acele vase mici și frumoase, umplute în prealabil cu apă proaspătă de izvor. Cînd preoții se vor ruga, apa se va sfinți și în vasele lor, și așa minunea se va petrece chiar la ei în mîini. Apa aceasta o puteți aduce din izvorul părinților vorștri, pe care îi veți vizita la sărbători, ca să aveți aghiazmă din apa pe care o beau părinții voștri și așa să vă amintiți cu mai mare rîvnă de iubirea lor, de viața voastră, de greutăți și de iubirea lui Dumnezeu pentru noi toți, de fiecare dată cînd veți bea aghiazmă. Preoții să facă astfel de anunțuri organizatorice, iar jurnaliștii să le răspîndească, astfel ca la anul pe vremea asta să nu mai citim știri despre cisterne și îmbrînceli, ci despre bucuria Întrupării Domnului, despre iubirea lui pentru noi, despre iubirea cu care trebuie să ne iubim și să ne vorbim unii altora.

Gîndiți-vă cît de frumos ar arăta orașul de Bobotează, dacă în această zi ai întîlni mii de oameni cu vase frumoase ducînd aghiazmă ca pe un dar de preț. Rîndurile și înghesuielile ar dispărea, ați cîștiga timp pentru a petrece în familie, iar preoții și jandarmii s-ar odihni și ei.

Fiți binecuvîntați cu toții. Iubirea Domnului să fie peste voi toți.

Părintele Savatie (Baștovoi)

Contact Form Powered By : XYZScripts.com