Sfintele Liturghii ţin lumea

– Părinte, când se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie trebuie ca de fiecare dată să existe cineva care să se împărtăşească?

– Da, pentru că scopul principal al Dumnezeieştii Liturghii este împărtăşirea credincioşilor, fie şi a celor puţini care simt pregătiţi Căci mai toate rugăciunile sunt citite de preot pentru credincioşii care se vor împărtăşi De aceea cel puţin unul trebuie să se împărtăşească. Fireşte, se poate întâmpla ca nici unul să nu fie bine pregătit Aceasta e altceva. Este bine însă să se împărtăşească măcar un copil mic, chiar şi un prunc.
Iar dacă nu se află nimeni, atunci Liturghia se săvârşeşte numai ca să se împărtăşească preotul şi să se pomenească numele. Aceasta, însă, să fie o excepţie, iar nu o regulă.

Oricine poate trăi faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfânta Proscomidie este Betleemul, Sfânta Masă este Sfântul Mormânt, iar Mântuitorul răstignit este Golgota Toată creaţia se sfinţeşte prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenţa lui Hristos. Sfintele Liturghii ţin lumea. Este înfricoşător ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Există preoţi care în fiecare Liturghie trăiesc această Taină înfricoşătoare. Mi-a spus un cleric că un preot foarte simplu şi bun îi spunea: „îmi vine foarte greu să consum Sfintele. Îmi cad lacrimile mele cele murdare în Sfântul Potir; nu le pot ţine şi pentru asta mult mă mâhnesc”. Şi plângea Iar acela i-a spus: „Spune-I lui Hristos să-mi dea şi mie puţine «lacrimi murdare»”.

– Părinte, de ce coborâţi din strană atunci când preotul se închină pentru Sfânta Liturghie?

– Cobor pentru că în vremea aceea când se roagă preotul Dumnezeu îi trimite Harul dumnezeiesc ca să-l slobozească de slăbiciunile lui, pentru a putea săvârşi Sfânta Liturghie. Atunci şi credincioşii trebuie să se roage cu evlavie ca şi ei să primească Har.

Dumnezeiasca Liturghie începe cu Proscomidia. Câteodată Dumnezeu iconomiseşte să înţelegem şi să trăim şi noi Sfintele Taine! Atunci când eram paraclisier mi s-a întâmplat următorul lucru: Odată, pe când preotul făcea Proscomidia în vreme ce spunea: Ca o oaie lajunghiere s-a adus, am auzit gemete de miel pe Sfântul Disc. Iar când a spus Se junghie Mielul (şi Fiul) lui Dumnezeu, am auzit zbierăt de la Sfânta Proscomidie. Înfricoşător! De aceea le spun preoţilor să nu pregătească de mai înainte Sfânta Proscomidie şi după aceea să facă celelalte în mod formal. Adică nu trebuie să taie prescura de mai înainte şi în clipa aceea numai să aşeze Sfântul Trup pe Sfântul Disc şi să spună: Se junghie Mielul lui Dumnezeu şi Ca o oaie la junghiere s-a adus, după ce deja au scos Sfântul Trup. Numai atunci când spun aceste cuvinte trebuie să ia copia şi să însemne prescura Adică să-L Junghie” atunci când spun: Se junghie Mielul lui Dumnezeu.

Atunci când preotul sună clopoţelul în vremea Proscomidiei să pomeniţi şi voi în taină numele, să participe şi inima voastră la durerea fiecărui suflet ce-l pomeniţi, fie viu, fie adormit. Să aduceţi în mintea voastră toate cazurile oamenilor, dar şi pe cei pe care îi aveţi în mod deosebit în atenţia voastră şi să spuneţi: „Maria, Nicolae… Tu ştii, Dumnezeule, problemele lor! Ajută-i!” Dacă vi se dau nume ca să le pomeniţi, pomeniţi-le la câteva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, iar după aceea să se pomenească şi celelalte. De ce să ai pe unii pe care îi pomeneşti mereu, iar pe alţii care au nevoie să nu-i pomeneşti deloc? Aceasta n-o înţeleg. Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. Nu este bine să-i pomeneşti la Sfânta Proscomidie. Pentru aceştia nu se pot scoate miride şi nici parastas nu se poate face. Pentru sănătatea şi luminarea lor ne putem ruga, chiar şi paraclis putem face.

– Părinte, unii preoţi spun că nu vor să liturghisească adesea ca să nu se obişnuiască.

– Nu este corect să spună aşa ceva preotul. Este ca şi cum ar spune: „Nu merg regulat la rudele mele, ca să mă primească mai bine atunci când le fac o vizită”. Este nevoie însă de pregătire. Sfânta împărtăşanie vindecă, sfinţeşte pe cel ce se nevoieşte. Cum să-l ajute pe imul care nu se nevoieşte? Ce să schimbe Hristos dacă însuşi omul nu se schimbă? Odată la Peştera Sfântului Atanasie era un stareţ cu doi ucenici. Unul era ieromonah şi celălalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuţă să slujească. Preotul însă invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent şi îndemânatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situaţia cu felul său egoist de a fi. Preotul s-a pregătit la exterior, citind rugăciunile de împărtăşanie
şi făcând toate canoanele necesare. Din păcate, însă, n-a făcut lucrul cel mai important, şi anume, pregătirea lăuntrică, adică să se spovedească cu
smerenie ca să alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre şi spălarea capului. Astfel, doar cu această pregătire exterioară, A a mers la înfricoşătorul Jertfelnic să liturghisească. Insă de îndată ce a început să proscomidească, ce s-a întâmplat? S-a auzit deodată un vuiet mare şi a văzut cum pleacă Sfântul Disc de la Proscomidie şi dispare. Şi astfel, n-au mai putut liturghisi. Dacă nu i-ar fi împiedicat Bunul Dumnezeu în felul acesta şi preotul ar fi liturghisit în această stare duhovnicească în care se afla, gândul îmi spune că ar fi păţit un mare rău.

– Părinte, dacă se întâmplă ceva în timpul Sfintei Liturghii, poate fi întreruptă?

– Când se săvârşeşte Sfânta Liturghie preotul n-o poate lăsa neterminată, orice s-ar întâmpla. Chiar şi război de s-ar anunţa, el trebuie s-o săvârşească. Sau dacă duşmanii ar veni lângă biserică, preotul va căuta numai să se grăbească puţin ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu să o săvârşeasă. Dar trebuie să avem încredere în Dumnezeu, să nu ne temem. Liturghisitorul Celui Prea înalt trebuie să aibă multă luare-aminte, curăţie şi acri vie. Preoţii sunt mai presus de îngeri. Sfinţii îngeri îşi acoperă feţele lor în vremea Dumnezeieştii Euharistii, în timp ce preotul o săvârşeşte.