Sfinţi ai zilelor noastre – Sfântul Ierarh Inochentie, Luminătorul Americii

Sfântul Inochentie s-a născut în 1797 într-o familie săracă dintr-un cătun îndepărtat al guberniei ruse Irkuţk, primind la botez numele de Ioan. A rămas orfan la vârsta de şase ani şi a intrat la seminarul din Irkuţk la nouă ani. La scurtă vreme după ce a ajuns acolo, au fost aflate moaştele Sfântului Inochentie al Irkuţkului, ale cărui nume şi lucrare apostolească vor fi moştenite mai apoi de tânărul Ioan. Era un elev sârguincios şi strălucit, plin de smerenie şi blândeţe – pentru aceasta i s-a dat numele Veniaminov, după fostul episcop Veniamin al Irkuţkului, mult iubit de credincioşi.

După ce a fost hirotonit preot, a petrecut un an ca paroh în Irkuţk, apoi s-a oferit să plece ca misionar în Alaska – în condiţiile în care mulţi alţi clerici se temeau să o facă, auzind că e vorba de un ţinut sălbatic, înţesat de locuitori primejdioşi. Soţia sa a izbucnit în lacrimi când i-a auzit hotărîrea, dar nu a izbutit să-l facă să se răzgândească – aşa că, pe când avea 26 de ani, a purces împreună cu familia sa într-o călătorie obositoare de aproape 4000 de kilometri, care a durat mai bine de un an, şi a ajuns în cele din urmă pe Insulele Aleutine în 1824.
A ridicat de unul singur o biserică, călătorind până departe cu ajutorul caiacului, al saniei trase de câini sau de cerbi. A învăţat şase dialecte ale limbii băştinaşilor şi a fost autorul celui dintâi alfabet pentru aleuţi. A tradus Scriptura şi alte scrieri sfinte în graiul acestora. După mai mulţi ani, a tălmăcit cărţile Scripturii şi în alte limbi ale băştinaşilor din Alaska. A studiat în amănunt ţinuturile şi a scris o sumă de lucrări etnografice, geografice şi lingvistice, datorită cărora a fost ales mai apoi membru de onoare al Societăţii Geografice Ruse şi al Universităţii Imperiale din Moscova.

S-a întors în Rusia să caute susţinere pentru misiunea din Alaska; aici, după ce i-a murit soţia, a luat asupra sa făgăduinţele monahale şi numele de Inochentie, după sfântul episcop Inochentie al Irkuţkului. Mai târziu a fost hirotonit episcop al noului scaun arhieresc al Kamciatkăi-Kurilelor şi Insulelor Aleutine; s-a întors în acele ţinuturi, ridicând neobosit noi biserici, îndrumând preoţii şi căutând să aducă Evanghelia şi Sfânta Biserică Ortodoxă tuturor băştinaşilor Alaskăi. Încuraja în această lucrare folosirea limbii engleze şi a preoţilor din rândul indigenilor.
După o vreme a fost făcut arhiepiscop, iar la întoarcerea sa în Rusia a ajuns în cele din urmă mitropolit al Moscovei, unde şi-a urmat lucrarea misionară plină de râvnă, întemeind şi îndrumând Societatea Misionară Ortodoxă. A rămas cunoscut până astăzi pentru râvna în propovăduirea Evangheliei către întreaga lume. Această lucrare a Mitropolitului Inochentie s-a întins peste un teritoriu uriaş, ce cuprindea Alaska şi Ciukotka, Insulele Aleutine, Kurile şi Komandorski, Siberia de răsărit, ţinutul Amurului, Kamceatka şi Orientul Îndepărtat. Mitropolitul Inochentie a adus lumina credinţei creştine aleutinilor, koloşilor, kurililor, eschimoşilor, kenailor, ciugacilor, kamciadalilor, oliutorilor, neghidalilor, mongolilor, samoghirilor, goldilor, guliakilor, koriakilor, tunguşilor, ciukcilor, iakuţilor şi kitienilor.

Propovăduirea Evangheliei a fost izbânda de căpătâi a vieţii Mitropolitului Inochentie, ocupând un loc aparte în slujirea sa apostolească. Mitropolitul avea darul ţinerii de omilii şi era un predicator strălucit. Nu scăpa niciun prilej de a propovădui şi vorbi oamenilor, învăţându-i necontenit şi pe preoţii săi să facă la fel.

Sfinte Ierarhe Inochentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!