Sunt aşa de puţini duhovnici vrednici astăzi, fiindcă nu sunt ucenici buni…

Aş vrea să aduc două cuvinte. Unul este de la Sfântul Siluan. L-a întrebat un tânăr pe Sfântul Siluan de ce sunt aşa de puţini duhovnici vrednici astăzi. Sfântul Siluan îi dă un răspuns probabil neînţeles de tânăr şi neînţeles de mine mulţi ani, dar în perspectiva pe care o dezvoltăm acum e din ce în ce mai înţeleasă, deci, Sfântul Siluan spune: „fiindcă nu sunt ucenici buni.”

Cuvântul Sfântului Siluan a fost un joc de cuvinte. Pe rusă, ucenic, mai ales în cadrul mănăstiresc, înseamnă ascultător. Deci, mai ales în cadrul călugăriei, ucenicului i se spune ascultătorul. Există stareţul şi există ascultătorul. Deci, de ce nu sunt stareţi buni? Fiindcă nu sunt ascultători buni. Părintele Sofronie şi el cita, nu ştiu dacă e vorba de Iezechel proorocul, sau poate e cineva care să ştie mai bine decât mine că nu îmi amintesc acum exact, care spune ceva de felul acesta: dacă proorocul lui Dumnezeu se va găsi mincinos, înseamnă că eu, Domnul Dumnezeu, L-am întunecat pe acel prooroc.

Contextul în care este dat, că nu îmi amintesc exact cum vine, dar îmi amintesc de context, spune: „pentru îndărătnicirea poporului meu, fiindcăpoporul meu a căutat cu o inimă făţarnică, un cuvânt de la Dumnezeu, Eu, Domnul Dumnezeul, întunec pe proorocul meu cel mare, drept şi adevărat, şi el va spune minciună. De ce? Fiindcă poporul meu este cu inimă făţarnică.” Într-o zi, când am început să înţeleg taina asta, am venit la Părintele Sofronie şi i-am spus: „Părinte, atunci în duhovnicie este fiul care-l naşte pe tatăl”. Şi l-a pufnit râsul pe părintele Sofronie. Şi a spus: „Aşa e! Este fiul care-şi naşte pe tatăl”. Adică dacă tu, ascultătorule, tu, ucenice, vii cu rugăciune şi cu inima nefăţarnică şi vrei să ştii [să cunoşti], eu chiar dacă sunt Iuda, care mâine îl voi trăda pe Hristos, astăzi îţi voi fi duhovnic. Şi asta e şi încurajare şi înfricoşare pentru dumneavoastră, fiindcă noi trebuie să fim la nivelul acestei măreţii, acestei taine.

Încurajare: pregătiţi-vă ucenici în felul acesta: nu veniţi la mine dacă nu aveţi întâi rugăciune către Dumnezeu. Bine, poate nu de prima oară. Vorbesc acum un pic formal. Nu pot să vorbesc de fiecare caz, dar aici Dumnezeu ne dă înţelepciune ca să ştim cu fiecare caz cum să facem. Vorbim de generalităţi, care, după cum bine ştiţi, sunt limitate. Dar cazurile sunt fără de limită. În general, pregătiţi să chemaţi pe ucenici, ştiind că nu cu mine vorbesc [cu duhovnicul], deci, nu cu mine vorbeşti fiule duhovnicesc, sau fiică, ci cu Dumnezeu să vorbeşti. Şi eu nu fac altceva decât să te aduc la Dumnezeu; de la Dumnezeu cer, de la Dumnezeu prin rugăciunile mele de dimineaţa şi seara, cer ca Dumnezeu să-mi dea cuvânt pentru tine, ca Dumnezeu să nu mă lase să spun cuvânt nefolositor, darămite cuvânt dăunător mântuirii tale. Şi atunci începe să fie o duhovnicie adevărată.

Parintele Rafail Noica,

“Despre Duhovnicie si Spovedanie”

Cuvinte de folos rostite la manastirea Ramet, August, 1994.

sursa rafailnoica.wordpress.com