Suntem şi vom fi o familie

Atunci, cînd două suflete se caută prin lume şi vor să fie împreună, acest miracol poate fi numit Dragoste.

Atunci, cînd Dragostea îşi îndeplineşte cuviincios misiunea, iar Unul şi cu Una fac Noi, ia naştere Familia.

Familia, devenind celulă a societăţii, poate trece uneori pe lîngă lucruri importante, mulţumindu-se cu ştampila primăriei în dreptul numelor celor doi şi lucrul acesta poate fi numit Neglijare de Dar. Această familie face o casă pe pămînt şi lucrul acesta poate fi numit trai.

Dragostea, care-și are izvorul în Însăși Ființa Divină, se numeşte Dragoste Creştină. Familia care se bazează pe Dragoste Creştină face casă şi pe Pămînt, şi în Cer. Acest lucru poate fi numit Sens al Existenţei.

Nu este de mirare că tot felul de aventurieri atacă familia ca instituție. Dezbinînd-o, ei vor să domine lumea. Cea mai tare este lovită Dragostea și Familia Creștină pentru că, pe aceasta dezbinînd-o, s-ar alege praf din toate şi nimic nu ar mai avea sens.

Este firesc că familia ca instituţie şi cuib al Dragostei Creştine se bucură de atenţia oamenilor care-şi înţeleg misiunea în această lume. De curînd s-a încheiat Săptămîna Familiei Ortodoxe care ne-a prilejuit gînduri despre noi şi relaţia noastră cu Dumnezeu.

În liceul Meşterul Manole din Sălcuţa, Căuşeni pe parcursul săptămînii trecute s-a vorbit mult despre Familie la lecţiile de religie şi educaţie civică. Elevii misionari, care au o asociaţie a lor, s-au referit în special la problemele adolescenţilor în această lume instabilă. Tot ei au distribuit pe rețelele de socializare materiale ce ţin de familie şi căsătorie bazate pe învățătura creştină. Această activitate a culminat cu fondarea a încă unei organizaţii obşteşti – Asociaţia Familiilor Tinere Ortodoxe. Adunați într-o ședință comună cu misionarii ortodocşi, ei s-au pronunţat asupra evenimentelor legate de familie care se produc în lume.

Adeseori lucrurile cu adevărat impor-tante capătă valoare de simbol. Aşa s-a întîmplat în liceul Meşterul Manole. În viziunea dnei Liuba Pleşca, directorul liceului, un colectiv al unei instituţii şcolare trebuie să fie asemeni unei familii. Așa este comunitatea acestei școli, o adevărată familie creștină, care-i are patroni spirituali pe Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil, şi care a mai instituit tradiţia de a-i venera pe Sfinții Trei Mari Învățători ai lumii și Ierarhi, care au apărat de eretici Dreapta Credinţă.

În săptămîna dedicată familiei colectivul liceului – cadre didactice şi lucrători tehnici – a decis să meargă in corpore spre închinare la mănăstirile Ţîpova, Saharna şi Japca. A fost o experienţă nemaipomenită, care a durat două zile.

Este înălţător să păşeşti pe locurile pe unde au mers, din peşteră în peşteră, înfruntînd vrăjmaşii şi fiarele, misionarii creştini. Locaşurile rupestre, săpate cu migală în stânci ne vorbesc despre stoicismul primilor generaţii de creştini, dar, mai ales, despre marea lor credinţă. Este emoţionant să stai sub cupola modestei bisericuţe dintr-o stîncă a Ţîpovei, unde şi-a unit soarta Ştefan cel Mare, căruia poporul şi Biserica i-au zis Sfânt, cu soaţa lui, Maria de la Mangop. E un semn de demnitate să te afli alături de măicuţele de la mănăstirea Japca. Te miri, de fiecare dată, cum aceste fiinţe puţintele la trup, ce merg cu paşi neauziţi prin biserică, au reuşit să se opună unui colos imperial şi să-şi păstreze nepîngărit locaşul.

Ziceam, nu e întâmplător că acestea toate s-au întâmplat în Ziua Mondială a Familiei. Prin extindere, fiecare colectiv bine închegat, preocupat de fapte bune şi ghidat de Dragoste creştină este prin excelenţă o familie. Aşa a devenit colectivul liceului Meşterul Manole chiar dacă a fost format de nici un an de zile prin fuzionarea a două instituţii şcolare din satul Sălcuţa.

Au consemnat:

Vlad SĂRĂTILĂ, jurnalist

Preot Nicolae JELIHOVSCHI, profesor