Suntem trecători și călători în această lume

Deci, fiindcă eşti călător, pentru ce zideşti turnuri, o, omule, şi cheltuieşti zadarnic atâţia bani, să zideşti case şi palate mari în pustietatea acestei lumi, în loc să umbli a ajunge la acel pământ roditor şi ţară desfătată, cu palate prea frumoase ale acelui dorit pământ al făgăduinţei?

Spune-mi, călătorule, când umbli pe drum şi găseşti o colibă sau peşteră, şi intri în ea să te odihneşti puţin, până va trece arşiţa soarelui sau ploaia, te îngrijeşti pentru acea puţină vreme cât stai în colibă, să o măreşti, sau să o dregi? Nu, ci rabzi toate lipsurile ei, nădăjduind că peste puţin să te duci să te odihneşti în casa ta. Tot aşa eşti şi tu, trecător şi călător în această lume, încât nu faci aici nici un ceas. Astăzi ai venit şi mâine te duci la Patria ta. Pentru ce ai atâtea zbuciumări şi necazuri şi griji, să zideşti case mari şi palate încăpătoare, să dobândeşti cinste şi slavă, argint şi aur şi altă deşertăciune lumească, care toate acestea împreună cu tine trec, şi într-un minut pier?

Socoteşte aşadar, şi îngrijeşte-te de adevărata ta Patrie cerească, şi acolo zideşte de acum locuinţa ta, ca să te întâmpine Sfinţii şi să intri în ea cu multă veselie. Pentru un ceas, cât stai în colibă, nu poţi pătimi vreun rău, şi cauţi ca să o măreşti? Dacă te-ai afla multă vreme în această lume, nu te-aş fi osândit că aduni bogăţii, că zideşti, şi cauţi slavă şi cinste lumească, dar fiindcă viaţa aceasta vremelnică este atât de scurtă şi moartea neştiută, pentru că nu ştii dacă nu mori mâine, pentru aceea îţi trebuie osândă şi mustrare, dacă doreşti aceste mincinoase deşertăciuni ca şi cum ar fi veşnice.

Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 270