„Sunteţi lumină întru Domnul, umblaţi ca fii ai luminii!” Duminica Vindecării orbului din naștere la Mănăstirea Suruceni

Duminică, 25 mai 2025, la Mănăstirea Suruceni, numeroși credincioși s-au adunat spre a participa, împreună cu obștea monahală, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Perioada cuprinsă între Sărbătoarea Învierii Domnului și Cincizecime este un timp în care Biserica ne cheamă să pătrundem mai adânc în taina celui mai însemnat eveniment din istoria mântuirii: Învierea lui Hristos, biruința Vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului, a iubirii asupra păcatului.

În înțelepciunea ei, Biserica a rânduit ca vreme de cincizeci de zile să medităm la această taină a mântuirii, dăruită nouă prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Toate lecturile evanghelice din această perioadă sunt o invitație de a ne adânci înțelegerea cu privire la Învierea lui Hristos. Pericopa evanghelică din Duminica a 6-a după marele Praznic al Învierii Domnului ne vorbește despre minunea săvârșită de Hristos cu un orb din naștere. Prin această minune, este slăvit Dumnezeu în lucrările Sale minunate față de oameni (In. 9, 3.), căci nu orice infirmitate a trupului trebuie să aibă drept cauză obligatorie păcatele omului, pentru că este o taină a lui Dumnezeu. El știe cel mai bine de ce unii suferă de anumite infirmi­tăți ale trupului sau ale sufletului.

„Deși orbul din Evanghelia de astăzi nu ceruse să fie vindecat, Hristos s-a apropiat de el de bunăvoie și l-a tămăduit. Atunci când, în mod paradoxal, Domnul i-a uns ochii cu tină, ca și cum ar fi vrut să-i sporească orbirea, El i-a dăruit, de fapt, vindecarea și darul curat al primului har. Când Domnul l-a trimis la scăldătoarea Siloamului, orbul a dat dovadă de credință, a ascultat porunca și a lucrat împreună cu Dumnezeu. În această împreună-lucrare se descoperă menirea măreață pe care Dumnezeu a hărăzit-o omului: omul poate deveni atunci un eveniment chiar și pentru Ziditorul său,” ne spune arhimandritul Petros Vryzas.

Orbul din naștere a primit nu doar vederea trupească, prin care a putut descoperi lumea înconjurătoare, dar mai presus de toate, Domnul i-a dăruit o vedere duhovnicească, o privire lăuntrică prin care să perceapă Lumina dumnezeiască și să o transforme într-o mărturisire vie, plină de curaj și convingere.

Această minune ne amintește că și noi putem primi darul vederii duhovnicești, dacă ne apropiem cu sinceritate de Hristos și Îi încredințăm universul nostru lăuntric. El este gata să ne tămăduiască, să ne lumineze și să ne redea vederea pierdută din pricina păcatului. Păcatul întunecă sufletul, slăbește discernământul și ne transformă în niște miopi, incapabili să mai deosebim lumina de întuneric sau adevărul de iluzie.

Dar chiar și atunci când vedem că lumina se stinge, că râvna ne scade, că norii patimilor ne întunecă privirea lăuntrică, să nu deznădăjduim. Avem încă de unde ne aprinde lumina! Așa după cum ne îndeamnă PS Damaschin Dorneanul: „Biserica este Siloamul cel nou. Aici se spală sufletele, aici se spală tina de pe ochi, de aici se aprinde lumina. Aici Hristos încă este Lumina lumii. Ţineţi la ce aveţi, la ce puteţi împlini! Iubiţi pe Dumnezeu, Care ni Se arată, ni Se împărtăşeşte ca Lumină.”

În Biserica avem mereu posibilitatea de a ne împrospăta viața duhovnicească, de a ne regăsi sensul și vederea curată. Să primim această Lumină Care ni Se dăruiește. Să umblăm în ea, pentru ca „nu doar căile cele din afară, ci mai ales cele dinăuntru” să devină luminoase.

In cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/