Tăierea împrejur cea după trup a Domnului prăznuită la Mănăstirea Suruceni

„Hristos a purtat trupul nostru în așa fel, încât să nu-l mai poată lepăda și să ne poarte cu El în nesfârșitele veacuri. Dumnezeu a făcut ceea ce am făcut și noi oamenii: S-a supus la cele mai înjositoare ritualuri ale Legii, ca să ne spună: „Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Numai și numai să simți că și în iad, în mijlocul leilor, și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău…” (Arhim. Emilianos Simonopetritul)

Sărbătoarea Tăierii împrejur a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. În această zi sărbătorim unul dintre praznicele mari, numite şi împărăteşti, pentru că are în centrul atenţiei pe Împăratul şi Domnul nostru, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Sfinţii Părinţi au stabilit ca Naşterea Mântuitorului Hristos să fie sărbătorită la 25 decembrie/7 ianuarie, astfel, Tăierea împrejur este prăznuită pe 1/14 ianuarie, la opt zile de la Naşterea Lui.

„Practica tăierii împrejur din Vechiul Testament nu urmărea doar curăţia omului, ci avea și un profund conţinut teologic şi o importanţă esenţială. Şi în acest punct se deosebeşte de tăierea împrejur care se făcea şi altor neamuri. (…) Tăierea împrejur era semnul recunoaşterii cuiva că aparţine poporului lui Dumnezeu, „încât poporul ales este însemnat”. Potrivit exegeţilor, tăierea împrejur prin ea însăşi nu era un legământ, ci semnul înţelegerii şi al legământului. Tăierea împrejur era o preînchipuire a Botezului care avea să se dea la vremea potrivită, prin întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că în realitate Botezul este tăierea împrejur a inimii,” ne spune IPS Hierotheos Vlachos.

Pentru noi adevărata „tăiere împrejur” este Taina Sfântului Botez. Primind această tăiere împrejur duhovnicească prin Botez, devenim altoiți în Hristos. Trăim acest adevăr prin renunțarea la patimi, prin lupta cu păcatele, ca să putem renaște în Hristos.

Părintele Macarie Simonopetritul ne explică: „Prin Tăierea împrejur a celui de-al doilea Adam, ia sfârşit tăierea împrejur cea trupească a Legii celei Vechi, iar Adevărata şi Noua Lege, marcată de o tăiere împrejur duhovnicească, începe cu sângele Său. Botezul creştin este această adevărată tăiere împrejur duhovnicească, acest semn al apartenenţei la neamul cel nou, care nu se mai împlineşte prin tăierea unei bucăţi de piele moartă, ci prin călcarea morţii înseşi, ce s-a plinit prin moartea şi învierea cele dătătoare de viaţă ale Domnului.”

„Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă” (II Corinteni 5, 17), ne spune Apostolul. Creştinul poate și trebui să devină această făptură nouă prin Botez. Este Taina prin care devenim fii ai Bisericii şi fii ai lui Dumnezeu după har. A ajunge, însă, fiul cuiva „înseamnă în orice caz să fii din aceeaşi măsură cu cel ce te-a născut. Iar dacă ai primit pe Dumnezeu în tine şi dacă ai ajuns fiu al Lui, atunci arată că în tine se află Cel ce te-a născut”, menționează Sfântul Grigorie de Nyssa.

Ca să putem înțelege mai bine acest adevăr, Biserica îl serbează astăzi și pe unul din cei mai mari Sfinți ai Săi, pe Marele Vasile, cel care a devenit nu doar un fiu credincios al Bisericii, ci omul îndumnezeit, în înțelesul deplin al cuvântului. Lumina nezidită nu a fost pentru el o simplă noțiune exterioară, ci o experință personală, după cum ne spune și Canonul Sfântului: „Odihnind întru tine, cuvioase, Lumina Cea Necuprinsă, făclie luminoasă te-a arătat lumii pe tine, Hristos. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Vasile.”

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfinte Părinte Ierarhe Vasile cel Mare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: https://manastireasuruceni.md/