Trebuie să trageți amândoi la vâsle…

  Când un soț și soție au vizitat Mănăstirea pentru prima oară, au avut următoarea experiență cu Starețul, care nu știa nimic despre ei de mai înainte.

L-au salutat, au luat binecuvântare de la el și au rămas pentru puțin unul lângă altul în tăcere. La un moment dat i-a întrebat cum se numesc, apoi dintr-odată i-a spus soțului:

 – Ție ți se vor tăia mâinile și picioarele.

Vizitatorul uimit abia a reușit să șoptească:

 – De ce, Gheronda, să mi se taie mâinile și picioarele?

– De ce strigi la ea?, l-a întrebat pe un ton aspru, însă ciudat de frumos, arătând spre femeia sa.

– Da, da, Gheronda, spuneți-i!, zicea bucuroasă ea, văzând că cineva atât de însemnat îi ținea partea.

Bărbatul s-a cutremurat. A înțeles fulgerător că făcea greșeală aducând acasă tensiunea de la serviciu și descărcându-se pe femeia sa pe nedrept. Și-a plecat capul, iar înlăuntrul său toate s-au răvășit.

Starețul văzând schimbarea sa, după ce și-a dat seama că vinovatul și-a conștientizat greșeala, și-a schimbat și el complet purtarea față de acela. Și-a întins mâna și l-a mângâiat pe cap, spunându-i cu gingășie:

 – Fiul meu, dacă ești într-o barcă… Ai intrat vreodată în barcă?

– Da, Gheronda, a șoptit rușinat bărbatul.

– Ai tras la vâsle?

– Da.

– Cu câte vâsle?

– Cu două.

– Am mers cu barca cu o vâslă?

– Nu.

– Dacă mergi cu barca cu o vâslă, încotro te îndrepți?

– Nu știu.

– Te vei întoarce continuu în jurul tău. Nu-i așa? Așa este și cu femeia ta. Dacă tragi numai tu la vâslă, nu ajungeți nicăieri. Amândoi sunteți o bărcuță. Căsătoria voastră este o bărcuță care a fost lăsată în mijlocul oceanului. Ca să ajungeți la liman, trebuie să trageți amândoi la vâsle. Dacă tragi numai tu, nu faceți nimic. Ai înțeles?

Starețul Ambrozie Lazaris

sursa marturieathonita.ro