Tu n-ai să mori niciodată…

Părinte, cum putem ajunge să iubim cu adevărat?

…Nu ştiu! Nu ştiu ce înseamnă a iubi cu adevărat! Ştiţi voi două feluri de a iubi ? A iubi ca ortodocşii…Cum să aibă Ortodoxia gade de comparaţie? Cel mai Hristos! Există aşa ceva? Hristosul nostru e cel mai Dumnezeu dintre toţi Dumnezeii!..Hai, măi, să fim serioşi! Hristos este Unicul Dumnezeu!

Atunci, ideea este următoarea: când spun „iubesc!” – pe ce lungime de undă o spun? Poţi să spui despre cineva pe care nu l-ai atins niciodată cu privirea, decât prin ecran, că-l iubeşti?! O iubesc pe Nicole Kidman!…Acestea-s deviaţii, tată! Se plimbă drăcuşorul de serviciu cu ciocănelul şi..ping! Mai bagă un hormonel acolo, mai plesneşte într-o direcţie….

La noi atâta inflamaţie de terminologie în jurul iubirii s-a făcut, încât nu mai ştim ce înseamnă. Ce înseamnă, până la urmă, a iubi? Acum, sigur că putem citi Imnul Iubirii la Sfântul Apostol Pavel, pentru că, în fond, acolo-i cheiea: Iubirea este cheia ceea, care „nu cade niciodată”.

Până la urmă, eu întotdeauna predicile de la cununie le închei aşa: „Dragii mei, numele de mire şi de mireasă nu vă sunt date pe 24 de ore. Numele de soţ, soţie, nevastă, sunt inventate de societatea civilă. Voi sunteţi totdeuna unul faţă de celălat mire şi mireasă. De aceea dragul meu, când ne vom întâlni, să-mi spui: uite, părinte, mireasa mea! Iar tu, doamnă, când te vei întâlni cu mine să-mi spui: părinte, iată mirele meu! Pentru că cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care un mire o poate face miresei sale şi mireasa mirelui său este : Tu n-ai să mori niciodată „

Extras din Tinerii si ispitele modernismului, Editura: Agnos, p.111-112