Un nou „Ostrov”, filmul „Monahul și demonul”, pildă pentru necesitatea reîncreștinării creștinismului

Am văzut filmul (MONAHUL și DEMONUL) de vreo trei ori… Renunțasem să mai cred că voi scrie vreun rând despre el….

Dar, mi-am amintit cuvintele lui Ioan Ianolide, despre necesitatea reîncreștinării creștinismului, și mi s-a părut că filmul acesta tot despre asta vorbește, în esența lui…

Căci e povestea unui monah demonizat care nu-și găsește scăparea în nici o mănăstire, în nici o nevoință, în nici o Taină…. O poveste care ne poartă parcă, pe firul ei lăuntric, duhovnicesc, înapoi la originea creștinismului; ca și cum monahismul ortodox ar face o călătorie la izvorul său, pentru a-și reîmprospăta sensul și, mai ales, puterea….

Ca și Ortodoxia contemporană în cvasi-întregul ei, și monahismul s-a cam golit de Hristos. Au rămas, o colecție de ”maniere elegante ale evlaviei” și o retorică ortodoxă, un formalism ce seduce cu o frumusețe rezultată din viețile și faptele celor care au trăit, odată, în Puterea lui Hristos de a scoate dracii…. … ORTODOXIA DE AZI NU MAI VREA SĂ SE ELIBEREZE DE DEMONI, CI SĂ CONVEȚUIASCĂ ”CREȘTINEȘTE” CU EI, așa cum s-a început în comunism; ȘI DIAVOLUL NE-A LĂSAT TOTUL, CULTUL ȘI TRADIȚIA, TOTUL! NE-A LUAT UN SINGUR LUCRU: PUTEREA de a scoate DRACII!!!!!!

Pe când cei pe care azi îi numim Sfinții Închisorilor, aceștia au renunțat la toate pentru puterea de a se elibera de diavolul comunist. Ei știau că asta e esența creștinismului, că fără puterea de a scoate dracii, nici bisericile, nici cultul, nici Tainele, nimic din Ortodoxie nu face doi bani…

Sau face fix treizeci de arginți…. Marius Iordăchioaia